Briza imi mangaie parul, iar valurile ma indeamna sa le ascult istoria. Nimic nu ma linisteste mai mult decat nisipul fin care imi alinta gleznele si razele soarelui care imi lumineaza chipul si sufletul. Scoicile de pe malul apei pareau la lumina lunii niste licurici, pe langa care nu puteai trece nepasator. Castelele de nisip deveneau imparatiile pescarusilor care dansau pe cerul senin, limpede, curat.
Bucuria pe care o simteam atunci cand vedeam paradisul din jurul meu poate fi descrisa cu greu in cuvinte, deoarece frumusetea peisajelor te lasa mut de uimire, iar tot ce-mi amintesc acum sunt imaginile unice ale acelor locuri. Chiar daca acum afara ploua si este frig, eu visez la vara care a trecut si la ultima oara cand am vazut marea. (Giorgiana Ciobanu)
{yoogallery src=[/images/stories/Dacicool/Romania_Mea/Articole/Ador_marea/1]}
