Ce ne-am gandit noi? Hai, sa aratam ca suntem o adevarata citadela politica! Si cum suntem baieti destepti am invatat intre timp ca un rebranding inteligent incearca sa traga maxim de foloase din brandurile anterioare. Zis si facut! Ce poate fi, in afara de lebede, mai ravnit decat o functie de partid, mai ales intr-unul de guvernamant?… Ce asezoneaza pietele noastre in afara de cersetorie? Tocmeala si furtisagul. Iuteala de mana si nebagarea de seama. Cum am cucerit Italia? In confruntare cu trupele de ordine. OK! E perfect! Am pus-o de alegeri de partid la municipiu, am contestat, am dat-o pe litigii, dai tocmeala la centru, ba c-o fi, ba c-o pati si, in final, am lansat o mare adunare populara, caci numai adunare de partid nu era, daca majoritatea nici nu erau macar membri de partid… Cum era aglomeratie prea mare, nu era loc de un viol, ca iti trebuie totusi spatiu sa te desfasori. Da’ de-o molestare tot a fost rost! Si cum imbulzeala era mare a aparut si jandarmeria, ca cearta fara bataie stiti cum e… nu e destul de virila. Ca, asa cum declara un vajnic militant, niste alegeri de partid care se respecta nici nu se pot desfasura altfel. Afirmatie pertinenta din care nu putem intelege decat ca asa se desfasoara alegerile de partid in genere. Singura diferenta ar fi ca pana acum nu au fost publice, adica televizate, filmate, atat cu camerele televiziunilor, cat si cu zeci de camere ale participantilor. Si mi se pare normal. Cum sa faci un rebranding adevarat fara material filmat, fara sa cuceresti televiziunile?!
Ce nu mi-a fost clar este daca alegerea la doua urne, cate una pentru fiecare tabara beligeranta a fost o inovatie sau reprezinta tot o practica mai veche, tinuta insa secreta fata de publicul neinitiat. Interesant a fost rezultatul. O votare care se termina cu doua rezultate diametral opuse, pentru ca nu au fost doar doua urne, ci si doua comisii. La una scorul a fost de 595 contra 16, iar la cealalta de 33 contra 487 si 10 voturi nule. De ce s-or mai fi obosit sa faca doua comisii?! Era mai usor sa inverseze rezultatele, tot pe acolo ajungeau. Dar au vrut sa fie originali, sa nu copieze metoda aplicata de comunisti dupa razboi. (Ei nu s-au mai complicat, si-au insusit voturile obtinute de taranisti si le-au dat voturile obtinute de ei si asa i-au zdrobit in alegeri.) Acum se pare ca suntem mai rafinati, umblam cu doua urne si cu doua comisii. E o metoda noua si trebuie brevetata. Pentru ca, in rest, chestia cu bataia si cu jandarmii nu e noua, revedeti scrisoarea pierduta a lui Caragiale saracul. Dar cu scrisoarea inca nu mi-e clar cine a a scris-o, cine a pierdut-o si cine a gasit-o, ca toata tevatura de la Constanta a fost un gen de ping pong intre judet si centru.
Si mai am o neclaritate. Partidele sunt cele care conduc si dau sens vietii politice. Ar trebui oare sa intelegem ca, daca ni se spune ca viata de partid e normal sa se desfasoare asa si spectacolul ni se filmeaza cu mii de amanunte, ca sa beneficiem de un material didactic cat mai amplu, de acum inainte alegerile in Romania se vor desfasura dupa acest tipic? Daca e asa, cred ca acest rebranding va bate toate brandurile anterioare. Ce Viena, Italia sau Paris… Constanta le bate pe toate! Tot din vechiul Callatis renaste Romania, ca nu degeaba suntem port la Marea Neagra. Pacat ca ne invadeaza plajele mareele de dragoni si de pesti morti. (Sever Munteanu)
Nu stiu de ce ne agitam atata cu brandul de tara! Avem deja de la inceputul anilor ‘90 un brand de tara extrem de puternic si de percutant. Mancatorii de lebede. Nimeni nu mai pomenise ca in vechile si gratioasele parcuri ale Vienei sa descinda vanatori neinfricati care sa le devoreze lebedele! Brandul a tinut prima pagina a presei europene o buna bucata de timp, reprezentand un succes extraordinar, greu de egalat. Apoi, pentru ca orice om serios se mai si rebranduieste, am lansat brandul gherilei urbane, sub denumirea de mineriada, care ne-a facut iarasi vestiti, iar anii trecuti am reusit sa ocupam din nou prima pagina a presei internationale. Daca italienii aveau brandul de mari Doni Juani, ne-am straduit sa-i detronam, dar cu un stil ceva mai macho si am reusit sa ne impunem ca mari violatori facand sa tremure cizma Italiei mai ceva decat semiluna turceasca in fata bardei ghiaurului Mihai. Apoi ne-am gandit ca nu ne-ar strica totusi un brand mai soft, mai rafinat si atunci am atacat Franta. Si am reusit! Am castigat cu brandul S’il vous plait, monsieur… Sunt buni si cersetorii la ceva, mai ales cand reusesti sa te inalti la rangul de tara cersetoare. Si ne-a placut atat de mult rebrandingul incat probabil ca acum o sa ne rebranduim saptamanal. Ultima incercare s-a petrecut mai aproape de casa, la Constanta…
