– Nu va suparati, stiti cumva incotro…
– Nu cunosc zona, imi pare rau.
– … incotro se indreapta orasul?… asta voiam sa intreb.
– ??? Nu inteleg. De fapt, inteleg. Stiu cum putem afla. Veniti cu mine!
Cei doi urca in micul dirijabil, iar acesta incepe sa se inalte, leganat de vant. Apoi se plimba pe deasupra orasului, calm si tacut. Cei doi privesc incantati panorama. Strazile, intersectiile, masinile, cladirile, parcurile, lacurile.
– Da, orasul este foarte frumos! Nu se vede incotro merge, intr-adevar, dar ce mai conteaza… Acum parca il inteleg mai bine. Stiti, eram cam suparat pe el; nu-mi plac multe lucruri acolo, jos… Dar de aici nu se vad. Totul e mult mai verde, mai linistit, mai calm, mai curat… Il inteleg altfel acum, poate chiar o sa-l iert. Va multumesc, domnule!
– Cu placere. Ma puteti cauta oricand sa repetam micul zbor.
– Mda… dar unde va pot gasi?
– O, intotdeauna sunt undeva pe strada, prin oras, trebuie doar sa ma cautati din priviri. (Felician Scorobete)
Descopera Bucurestiul, vazut de sus, de Felician Scorobete, in sectiunea Romania in Imagini.
