Printre cele mai dureroase momente pe care cineva le poate trai sunt acelea in care oamenii dragi, poate chiar cei mai apropiati, se transforma, dintr-un motiv sau altul, in dusmani. Pentru ca lumea aceasta este facuta astfel incat inaintea celorlalte lucruri importante sa primeze propriul interes, se intampla adesea ca cele mai frumoase relatii care au inceput frumos sa se termine pe holurile intunecate ale salilor de judecata, cu insulte greu de suportat, care iau locul, incredibil de brutal, cuvintelor frumoase de altadata. Pentru ca am vazut ca astazi se vorbeste despre mediere, m-am gandit ca astazi viata mea ar fi fost, cu siguranta, mai linistita, fara mustrari de constiinta.
Nu sunt singura care a trecut prin trauma divortului, insa sunt sigura ca, intr-un fel sau altul, oricine ramane marcat la ruperea casniciei. Pentru ca m-a ranit foarte tare, am ales un avocat cu o experienta veche de ani de zile, iar pentru ca voiam copilul numai pentru mine, sotul meu a ales si el unul dintre cei mai buni avocati, despre care se spunea prin oras ca nu ratase nici un caz. Sa va spun cum s-a derulat lupta? Ca nu a fost un divort, a fost un adevarat macel, in care ne-am scos la iveala, in fata martorilor prezenti in sala, toate detaliile intime ale casniciei noastre.
Familia noastra s-a dezbinat atunci in doua tabere, gata sa se linseze intre ei atunci cand se intalneau in calitate de martori pe holurile tribunalului. Unii ma martirizau pe mine, altii il ridicau in slavi pe el, totul intr-un decor plin de cuvinte cat mai jignitoare. Nu stiu cum am putut sa fac fata pana la finalul calvarului, pe parcursul caruia s-au adus martori care au declarat ca nu sunt o mama responsabila si nu ar trebui sa-mi fie incredintat copilul. In doi ani s-a terminat totul, eu am ramas cu copilul, iar lui i se permite sa viziteze copilul si sa-l ia in vacante.
Intr-o zi de vineri, cand a venit sa-l ia pe fiul nostru, l-am invitat la o cafea si am schimbat cateva cuvinte. A ajuns si el la concluzia ca ne-am ranit prea mult, insa atunci cand platesti un avocat, acesta face tot posibilul ca sa te scoata invingator. Acum, pentru binele copilului nostru, incercam sa construim o relatie de prietenie, insa e destul de greu dupa tot ce s-a spus. Cuvintele dor si raman mereu undeva in memoria noastra. Dar acum nu mai e vorba de noi, in sensul de cuplu, ci noi in sensul de parintii unui copil care dorim sa creasca sanatos si constient de rolul fiecarui parinte.
Timpul, din pacate, nu mai poate fi dat inapoi, insa, daca as fi avut atunci posibilitatea sa aleg, as fi ales calea cea mai usoara: medierea. Mi-a starnit foarte mult interesul acest subiect si am citit fiecare articol aparut pe acest subiect pe platforma online Dacic Cool, mi-am dorit foarte mult sa particip si la una din intalnirile Dacic Cool, insa nu sunt din Bucuresti si imi este imposibil sa ajung, dar astept de fiecare data sa citesc ceea ce ati discutat. Nu doresc decat sa va spun ca sunt foarte utile discutiile despre mediere, pentru ca sunt oameni care nu stiu inca de aceasta posibilitate de a rezolva intr-un mod mai bland si mai omenesc problemele pe care le au. Iar cuplurilor care se afla in dificultate le doresc din toata inima sa gaseasca o cale de intelegere, insa, daca aceasta nu exista, sa apeleze la un mediator, pentru a evita un proces lung care se poate transforma intr-o trauma. (Elvira Vieru, Foto: Stock.XCHNG)
