Lipsiti de bucuria de a creste cu ambii parinti, noi simtim abia acum ce inseamna dragostea unul in bratele celuilalt… E greu de spus daca povestea noastra are un inceput. Totul a decurs de la sine, la fel ca in romanele de dragoste, unde soarta face ca doua jumatati de suflet, menite sa fie impreuna, sa se regaseasca peste ani si sa ramana unite pe viata.
Soarta a vrut ca eu sa raman fara parinti inca de la o varsta frageda. Mama s-a stins pe cand aveam doar 7 ani si de atunci am ramas sub tutela bunicilor.Tata a murit ceva mai tarziu. Din dorinta de a ma feri de orice pericol, bunicii m-au protejat poate prea mult. Am crescut dupa rigorile altei generatii. Nu pot spune ca nu mi-a prins bine. Lor le datorez totul, caci, din putinul lor, si acum ma ajuta cum pot.
Sunt extrem de multumiti ca traiesc bucuria de a ma vedea asistenta la un spital de renume din localitatea noastra. Cred ca singurul lor vis in ceea ce ma priveste ar fi ca sa ma stie asezata la casa mea, alaturi de un sot bun. Nici pentru Adrian nu a fost usor. Dar macar are parte de dragostea mamei, care a facut eforturi uriase pentru ca el sa nu resimta lipsa tatalui si sa primeasca totul.
Se apropia cu pasi repezi sfarsitul lui iunie 2015. Priveam tristi spre viitor, pe atunci. Pentru ca, stim cu toti, vara nu face decat sa rasuceasca cutitul in rana din sufletul celor singuri, in cautarea iubirii. Ne-am cunoscut intr-un moment in care frica de noi esecuri ne stapanea si ne lipsea curajul de a ne arunca intr-o noua relatie. Ne doream iubire sincera, pe viata.
A fost de ajuns o iesire la un restaurant chic ca sa ne dam seama ca suntem facuti unul pentru celalalt. Tocmai atunci si-a gasit si masina lui Adrian sa nu mai porneasca! Si sa ma fi vazut, la prima intalnire romantica, impingand cu putere de masina… Dupa 4 zile am plecat impreuna la mare. Ramane un mare mister cum de au fost de acord sa ma lase bunicii mei, insotita de un barbat strain. Le-o fi placut din prima de el, cred eu, atunci cand a venit la ei sa le ceara permisiunea sa plecam in vacanta. Au 4 zile de neuitat si de nedescris in cuvinte. Pentru prima data am privit marea cu alti ochi si mi s-a parut mult mai frumoasa.
Acum ne iubim mai mult ca niciodata, in ciuda greutatilor. Intre timp, Adrian si-a infiintat propria firma, iar eu lucrez pentru el. Asta ca sa ne fie bine. Asteptam cu nerabdare ziua in care ne vom muta la casa noastra pentru a ne putea oferi cel mai de pret dar: o familie armonioasa si fericita. (Carmen Tender, Foto: www.freeimages.com)
