Imi amintesc cu exactitate ziua in care l-am cunoscut pe Radu, la un examen, acum aproape 10 ani, in august 2001, examenul vietii mele i-as spune. Ne-am dat repede seama ca aveam prea multe lucruri in comun ca sa nu ne casatorim, asa ca am facut-o in urmatoarele patru luni, dupa ce duminica de duminica ne plimbam pe aleile de langa lacul Herastrau, ne calculam bugetul si puneam la punct detaliile vietii noastre impreuna.
Anul 2001 mi-a schimbat viata, iar anul 2005 i-a dat si un sens.Ne amintim aglomeratia de la Starea Civila, pe 22.12.2005, cu drag, mai ales in preajma Craciunului. Era o zi friguroasa, dar in inimile noastre era cald si bine. Privim cu drag pozele in care se zareste un brad impodobit – martorul nostru special. De atunci, Craciunul incepe mai devreme pentru noi si are o conotatie speciala. Parca a fost ieri ziua in care am spus da, ne-am asezat la casa noastra si viata si-a urmat linistita cursul pana in 2005, pe 22.12, cand destinul a vrut ca la ora 0.05 sa vina pe lume Cristian, fiul nostru, in aceeasi zi speciala, facand-o mai deosebita decat pana atunci. A fost o surpriza si o binecuvantare in noaptea in care au cazut primii fulgi de nea. Ce fericiti am fost sa-l aducem acasa in prima zi de Craciun! De atunci au trecut 5 ani, piticul este acum la gradinita si ne incanta in fiecare zi cu nazbatiile si curiozitatea lui. Il privesc pe el, il privesc si pe sotul meu si nu pot sa descriu sentimentul. Multi spun ca fericirea este o stare pe care cu greu o poti atinge. Eu am atins-o. Ii multumesc pentru acesti ani petrecuti impreuna, in care am fost si iubiti, si amanti, si prieteni, si parteneri, ani in care ne-a fost si greu, si bine, pentru ca el a fost alaturi de mine din prima zi.
De cand suntem trei si-a dovedit inzecit dragostea fata de mine si de copilul nostru si sper ca si el a simtit acelasi lucru din partea mea. De ziua lui, pe 15 februarie, si de Valentine’s Day as dori sa-i reamintesc juramantul de pe invitatiile noastre la nunta: „Oriunde vei merge tu, voi merge si eu, Unde vei locui tu, voi locui si eu, iar Dumnezeul tau va fi si Dumnezeul meu!”.Te iubesc! (Iuliana Dobre)
