Ma consider o shopping-addicted (chiar daca, pe romaneste, mama prefera termenul obsedata de cumparaturi). Gluma sau nu, trebuie sa avem grija sa nu ajungem dependente, chiar daca majoritatea femeilor (si, in ultimul timp, a barbatilor) gasesc in arta de a face cumparaturi un mod de relaxare. Poate celor din jurul meu li se pare total deplasat sa caute cateva ore dupa o pereche de jeansi, eu prefer sa caut si cateva zile, sa studiez ofertele (plus ca sunt o impatimita a reducerilor).
Tin minte si acum o faza cand tata-mi povestea ca a strans bani o iarna intreaga sa-si cumpere nu stiu ce palton, destul de gros, si a reusit doar la reducerile din primavara sa-l cumpere, dar asta nu l-a impiedicat sa-l poarte cateva ore prin casa si in fata blocului doar pentru a se mandri ca a reusit in final sa-si ia ceva ce si-a dorit. Bine, acum intru in alt plan, pentru ca atunci era student, nu avea situatia financiara actuala si poate tocmai asta e motivul pentru care ne rasfata pe mine si pe fratiorul meu mai mic mai mereu. Cat despre experiente, uf, bune si mai putin bune. Bune, sa dau un exemplu: vad o rochita, e o anumita suma, ma duc peste o zi sa o cumpar, observ ca e la reduceri si astfel cu banutii ramasi imi mai permit sa-mi cumpar un accesoriu sau sa ies la un suc.
Mai putin bune? Urasc cand intru intr-un magazin sau ies si se declanseaza alarma, ca si cand as fi luat ceva fara sa platesc. Nu radeti, vorbesc foarte serios, mi s-a intamplat sa intru intr-un magazin si sa inceapa alarma sa sune (chiar daca-n mod logic nici macar nu am fost inainte in el ca sa zici ca as fi putut sa iau ceva). Suna aberant, dar e o situatie urata ca multe altele din magazinele din Romania. Oricum, dincolo de cumparaturi, e greu sa fii vanzatoare, sa mimezi mereu fericirea, chiar daca acasa mama iti e bolnava sau luna asta nu-ti ajung banii de chirie. Plus ca in mall si in alte magazine lucreaza multi studenti, platiti putin, chiar daca ei au terminat poate o facultate de drept si sunt la a doua de stiinte politice sau mai stiu eu ce domeniu (exemplele sunt pur intamplatoare).
Chiar am ajuns sa cred ca vanzatoarele vand fericire… Nu vi s-a intamplat niciodata sa stati in fata unei vitrine si sa spuneti oh, i would kill for those shoes. Stati linistiti, inca n-am avut nici o victima, dovada vie a faptului ca daca vrei ceva, poti sa reusesti. Atunci cand sunt deprimate, femeile merg la cumparaturi sau mananca, barbatii beau bere si se uita la meci. Asta e concluzia mea la cei 19 ani… Bine, sa nu fiu egoista si sa bag pe toata lumea in aceeasi oala (cum ar spune mama), mai exista si execptii. Cand le gasiti, sa ma anuntati si pe mine. (Claudia Alexandra Groasnicu, Foto: Stock.XCHNG)
