Povestea mea de dragoste a inceput in iarna anului 1990, in februarie, atunci cand l-am intalnit pe viitorul meu sot. Am facut cunostinta prin intermediul unor prieteni comuni. Sa nu va asteptati la o dragoste la prima vedere, deoarece nu a fost asa. La inceput il consideram doar un amic bun de iesit la un suc, o prajitura, iesire in oras pe care intotdeauna o achita viitorul meu sot, nu accepta sa platesc si eu, spunea pe un ton foarte amuzant: „Lasa Gabi, ca nu te dau banii afara din casa ca sa imi faci mie cinste”.
Cu timpul, dupa ce am inceput sa ne cunoastem mai bine, sa avem sentimente de dragoste reciproce si sa ne petrecem timpul din ce in ce mai mult impreuna, m-a intrebat, intr-o excursie-surpriza organizata la munte, daca doresc sa fiu alaturi de el pentru tot restul vietii. Am acceptat si suntem fericiti impreuna. Peste cateva saptamani urmeaza sa sarbatorim aniversarea a 21 de ani de cand ne-am casatorit. Il iubesc nespus de mult. Pot sa spun sincer ca focul iubirii inca mai arde in inimile noastre. Nu palpaie.. arde, ca in prima zi.
Iubirea pe care o purtam unul altuia este daruita in fiecare zi, zi binecuvantata de bunul Dumnezeu. Ne simtim la fel de tineri si linistiti, la fel ca in prima zi, sub protectia unei dragoste eterne. Melodia preferata este una a formatiei Roxette, care era in voga atunci, It must have been Love. O coincidenta sau nu, atunci cand ne-am sarutat pentru prima data a fost pe aceasta melodie, la o petrecere, iar cand am fost ceruta in casatorie, tot Roxette „a intretinut” atmosfera, daca pot sa spun asa. It must have been love, presupun. (Gabriela Tudose, Foto: Stock.XCHNG)
