Cea mai frumoasa poveste de dragoste este intotdeauna cea pe care o traiesti la momentul respectiv. Nu cred ca exista un ideal sau un standard ori un fel de juriu care sa decida si sa dea locul intai, sau doi, sau trei iubirilor pe care le-ai trait sau prin comparatie cu alte povesti. De aceea, pot sa spun ca cea mai frumoasa poveste de dragoste este a mea. Pentru ca inca ma face sa simt fluturasi in stomac cand il aud ca baga cheia in usa, pentru ca inca imi mai tremura genunchii cand ma priveste intr-un fel anume si ma pierd in ochii lui atunci cand vorbeste cu mine.
Stiu, suna siropos, dar acesta este adevarul. Sunt mandra cand face o impresie buna in fata prietenilor mei sau atunci cand cunoastem persoane noi. Poate ca nu este el barbatul ideal din punctul altora de vedere, pentru ca, asa ca multi alti oameni, are si el defectele lui. Dar pentru mine este perfect. Este exact ceea ce eu am nevoie. El ma intelege si ma face sa ma simt bine cu tot cu „chestiile” mele, la fel cum fac si eu cu „chestiile” lui.
Poate altii ne considera plictisitori si pierduti in rutina, dar pe noi nu ne deranjeaza aceasta rutina, pentru ca asta este ceea ce urmeaza dupa acel „si au trait fericiti pana la adanci batraneti”.
Toate acele maruntisuri care par plictisitoare, cum ar fi faptul ca facem curatenie impreuna, ne intalnim in fiecare seara la cina si povestim despre lucrurile de peste zi, impartim sarcinile in mod egal in casa sau ne ocupam de educatia copiilor… sau oricare alte lucruri lipsite de spectaculozitate fac parte din viata de zi cu zi si sunt ceea ce urmeaza dupa ce coperta a fost inchisa, iar cuvintele „si-am incalecat pe-o sa si v-am spus poveste-asa” inca iti rasuna in cap. (Mihaela)
