Cand ma gandesc la Biserica si Armata, ma gandesc ca la un lucru pozitiv. Sunt doua institutii care intotdeauna au fost aproape de noi, oamenii. Cand suntem fericiti si avem un eveniment, mergem la Biserica si ii multumim lui Dumnezeu pentru ce avem, cu gandul ca daca suntem recunoscatori, sigur vom mai primi si pe viitor aceeasi fericire. Ne casatorim ori ne botezam, mergem la Biserica pentru a ne impartasi bucuria. Avem o mare suparare ori un deces, mergem la Biserica pentru a ne alina. Pe de alta parte, Armata este tot aproape de popor.
Cand avem ceva de serbat, national vorbind, se organizeaza o parada ori o demonstratie etc., ne impartasim reciproc bucuria serbarii. S-a dovedit, pe de alta parte, ca si la momente foarte grele Armata este aproape de oameni. Atunci nu ne mai gandim la Armata ca la o institutie, ci ca la niste oameni care sunt alaturi de noi, ceilalti oameni. Cel mai usor exemplu este cel vazut de nenumarate ori la Tv: militari care ajuta oameni din calea apelor ori din alte situatii foarte grele.
Acum, o comparatie cu Justitia noastra nici nu se poate face. Nu avem senzatia ca Justitia este aproape de noi, oamenii. Din pacate, de foarte multi ani, acest lucru a devenit o certitudine. Din punctul meu de vedere, Justitie romaneasca nu exista. Ar fi bine ca si titulatura sa fie schimbata, pentru ca nu ii mai vad sensul. (Mihaela Craciunescu)
