Iarna este intotdeauna prilejul reintoarcerii la traditiile si la obiceiurile stravechi care au reprezentat spiritul crestinilor ortodocsi din Romania. Din Ajunul Craciunului si pana la Boboteaza, cete de colindatori umbla cu Steaua, un obicei vechi care vrea sa vesteasca Nasterea lui Iisus si inceputul unei vieti noi. Colindatorii ii reprezinta pe Magii care au vestit Nasterea Domnului, care au venit la ieslea in care s-a nascut Iisus pentru a se inchina Lui si pentru a-I aduce daruri. In Romania, obiceiul umblatului cu Steaua este practicat in toate zonele tarii. Steaua cu 4, 6 sau 8 colțuri si in centrul cu icoana Nasterii Domnului sau a Maicii Domnului este purtata cu mandrie prin toate gospodariile, facandu-se traditionalele urari. Este cu siguranta obiceiul popular tradiţional cel mai raspandit si mai spectaculos, cu originea în credinta.
Anul acesta am fost la colindat impreuna cu preotul satului Vladiceasca, care a reusit sa stranga un grup de aproximativ 25 de persoane dornice sa participe la un astfel de eveniment inegalabil prin bogatia si farmecul sau. Dupa o frumoasa rugaciune de multumire si impartirea cadourilor de sub brad, grupul a pornit de la biserica inspre satucul cuprins de ger si intuneric. Portile s-au deschis rand pe rand, iar uratorii si-au facut datoria cu voiosie si emotie in acelasi timp.
Copii si adulti deopotriva au dus vestea Nasterii Domnului din casa in casa. Oameni instariti sau oameni osteniti, tineri sau batrani, au primit in pragul casei urarile de bine, in speranta unui an mai mai bun si binecuvantat.
Seminee cochete sau sobe batranesti de teracota intretineau atmosfera calda care ne-a intampinat la intrarea in case, iar mirosul imbietor de sarmale ne-a facut sa uitam de gerul cumplit de afara. Am primit covrigi si nuci de la batranica garbovita de ani multi si grei, iar prin mainile ei calde am simtit mainile darnice ale lui Dumnezeu, care intotdeauna deschide o usa si ofera cu bucurie o milostenie cat de mica, din prea-plinul bunatatii Sale. Cu nasurile rosii si voci aburinde, colindatorii au facut ca tot satul, care pana nu demult nu avea nici macar biserica, sa rasune pentru cateva ore.
Gazdele ne-au intampinat cu cosurile pline, iar belsugul de daruri care s-a oferit colindatorilor a fost binemeritat. Nucile, covrigii, merele, portocalele si dulciurile au fost rasplata impartita cu drag. Vinul fiert cu parfum de scortisoara a dezmortit mainile aproape inghetate si a pus sangele in miscare, astfel incat colindatorii au gasit puterea si bucuria de a nu lasa nici un prag netrecut.
Bucuria de pe fetele copiilor este greu de descris in cuvinte. Au cantat cu veselie colinda invatata din timp special pentru seara de Ajun. La sfarsitul serii, fiecare cu traistuta plina si chipul zambitor s-a dus acasa sa impartaseasca si celor dragi frumoasa experienta. S-au intors acasa voiosi si plini de dorinta de a se pregati pentru Sorcova si Plugusor, obiceiurile de Anul Nou.
Exemplul nostru transmis tinerei generatii are sacrul rol de a duce mai departe si de a pastra viu acest inestimabil tezaur popular care se confunda cu istoria poporului roman. Sarbatori fericite si binecuvantate! (Bianca Ierchan)
{yoogallery src=[/images/stories/Dacicool/Romania_Mea/Articole/Colindatorii_vestesc_Nasterea_Domnului/1]}
