Integrare, stop discriminarii rasiale, interculturalitate, acestea sunt cuvintele mari pe care alesii Italiei si nu numai le folosesc drept arme pentru a pune mana pe putere acum, cand tara este inca instabila politic. Sunt replici frumoase, idealiste, bine analizate de catre echipe intregi de oameni care lucreaza pentru acelasi scop: acela de a prinde un fotoliu acolo sus, in lumea aceea de unde totul pare mirific, in lumea intangibililor. Pentru ei, lumea se reduce la teorie, celorlalti le ramane doar sa beneficieze de realitatea cruda, aceea in care se rasfrang efectele secundare ale integrarii europene, efecte nu doar secundare, ci si nocive.
Intr-o tara cu pretentii inalte spre multiculturalitate, in care se teoretizeaza in discursuri ample si pretentioase, concepte idealiste, tocmai aici, discrepanta dintre lumea teoretica si cea practica devine tot mai vizibila. E usor si atat de frumos sa tii un discurs in fata unor oameni pe care i-ai putea folosi ulterior drept electorat, sa pui in cuvinte alese teorii despre cum sa spunem NU rasismului si sa convietuim in pace, luand in calcul avantajele economice, si nu numai, ale ambelor tabere.
Cand vine vorba despre realitatea concreta, traita de oamenii de rand, este clar: viziunea noastra nu corespunde deloc cu viziunea lor. Asadar, acolo sus, totul e perfect, in realitate insa, lumea e impartita, implacabil, in rase umane, iar daca nu faci parte din categoriile privilegiate, dobandesti, automat, un mare handicap. Cu acest handicap, oriunde te prezinti, esti privit cu suspiciune, din prisma exemplelor negative pe care unii semeni de-ai tai le-au facut, cu alte cuvinte, datorita unui criminal, am devenit o natiune de criminali, datorita unui hot, am devenit o natiune de hoti si asa mai departe, pana ni s-a umplut de „laude” paginile de internet care analizeaza problema romanilor pentru ca, se pare, cazurile izolate de infractiuni au transformat poporul roman intr-o problema. De la a constientiza cu luciditate problema si pana la isterie generala n-a mai fost decat un pas…
A fi roman in Italia inseamna a duce o perpetua lupta prin care sa dovedesti ca nu ai nici una din caracteristicile negative pe care ei le cred specifice poporului nostru si care, de fapt, nu sunt decat exceptii pentru noi. Firmiamo.it nu este doar un site de petitii din Italia, ci este unul dintre cele mai accesate site-uri de acest gen. Aici, cine doreste sa faca o petitie si sa stranga semnaturi pentru a fi sustinut de catre cei care ii impartasesc acelasi crez este liber sa o faca si pentru ca, unde altundeva decat in spatiul virtual, libertatea de exprimare nu atinge doar cote maxime, ci depaseste limitele, trecand in extrema rasismului fanatic. Iata doar cateva din frazele cu care suntem descrisi aici, in urma unei petitii care se intituleaza: Afara cu romanii din Italia: N-o sa vizitez niciodata o tara precum Romania, o astfel de tara nu va ajunge niciodata la civilizatie, sunt o natie de violatori, criminali, afara cu ei din Italia si as putea continua cu exemplele, insa unele sunt de-a dreptul departe de a se incadra in limita minima a bunului-simt. Petitia este lansata in 2009, insa semnaturile, desi putine in comparatie cu cate ar fi asteptat lansatorul ei, apar mereu, ultimele fiind din toamna acestui an.
Asadar, petitii, petitii… dovada nu doar de intoleranta, ci si de rasism dus la extrem, si nu se intampla doar in Italia, ci si in alte tari europene, cum ar fi Marea Britanie, unde valul de petitii este si acolo in plina ascensiune. Aici, bine cunoscuta campanie impotriva romanilor este sustinuta cu vehementa de catre ziarul Daily Express, care a initiat o adevarata lupta, punand presiune asupra parlamentarilor sa voteze legi prin care sa li se impuna restrictii majore romanilor. Motivele invocate ar fi ca romanii accepta salarii mai mici, ocupand astfel mii de locuri de munca, trimit bani in tara si nu sunt platitori de taxe acolo unde isi exercita activitatea, au devenit siguri pe ei atunci cand isi cer drepturile, insa cel mai invocat motiv este acela al comiterii de infractiuni, si aici, la capitolul infractiuni, daca nu mai au ce sa spuna despre noi, atunci inventeaza sau rascolesc cazuri mai vechi, cum ar fi crima lui Mailat, rromul care a facut ca intreaga natiune romana sa fie catalogata, pe nedrept, ca fiind o natie de criminali cu sange rece.
E greu sa explici unor straini ca a fi rrom nu este totuna cu a fi roman, sunt putini cei care inteleg diferenta, sunt extrem de putini cei care nu reduc caracteristicile unei natiuni la infractiunile comise de catre un singur individ. Majoritatea pun eticheta pe Romania si de aici ostilitatea fata de romani. Mai sunt apoi si cainii, iar sub pretextul acesta, spatiul virtual s-a umplut din nou de apelative care mai de care mai josnice. Exista chiar si unele pagini unde s-au lansat petitii de scoatere a Romaniei din Uniunea Europeana, motivandu-se ca o tara civilizata nu poate avea asemenea probleme, asadar nu se incadreaza in trendul general. Pentru noi, romanii, e greu de inteles si de acceptat, in conditiile in care suntem aratati cu degetul de catre tari precum Italia, in care, de la inceputul anului 2013 si pana acum, peste 130 de femei au fost ucise, si nu de catre stranieri. Majoritatea celor care semneaza petitiile acestea isi explica alegerea, prin fraze care fie incep cu Eu nu sunt rasist, dar…, fie trec direct la insulte.
E adevarat, de cand romanii au devenit liberi sa calatoreasca si sa lucreze in spatiul european, s-au inregistrat si infractiunile, insa majoritatea romanilor sunt pe alte meleaguri pentru a munci, pentru a ocupa locuri de munca pe care italienii, britanicii sau alte natiuni nu au fost dispusi sa le ocupe, considerand ca e sub demnitatea lor sa o faca. Cu toate acestea, acum striga, in titluri mari, pe pagini frecvent accesate, ca le ocupam piata muncii si ii defavorizam. E grea lupta aceasta, de interese, pentru noi, oamenii simpli, in timp ce acolo sus, in lumea intangibililor, lumea e facuta din concepte clare, idealiste.
De cate ori voi avea ocazia voi scrie despre ceea ce se intampla aici, departe de lumea perfecta a celor care isi ocupa timpul si ne cheltuiesc banii, facand studii despre rasism, neavand insa nici cea mai vaga idee despre ceea ce inseamna sa traiesti fiind mereu supus discriminarilor. Daca din aceste studii ar reiesi solutii cu aplicabilitate in realitate, atunci fiecare dintre noi le-ar sustine. Insa pana la acele solutii mai este cale lunga, iar noi, romanii, trebuie sa luptam pentru a demonstra ca nu suntem asa cum ne cred rasistii fanatici. (Rodica Puscasu, Foto: Wikipedia)
