An de an, traim aceeasi minune: betia florilor! Cineva parca le deschide poarta si ele dau navala in lume prin toate punctele cardinale. Sa le spui numele, ti-ar trebui zeci de ani, iar sa le descrii culorile si parfumul, ti-ar trebui o viata. Cel mai bine este sa taci, sa te bucuri si sa intelegi: se mai implineste o data o minune daruita de Dumnezeu. Ce rost ar avea trandafirii si crinii daca nu sa ne reaminteasca iubirea de care suntem in permanenta inconjurati?
Darurile vietii, pe care le primim zi de zi, dar pe langa care trecem adesea ca niste orbi. Ce bine ar fi sa le pretuim cat ne sunt la indemana, acum, in primavara aceasta, inainte de a fi prea tarziu. E nevoie sa ne intoarcem doar capul, pentru ca pe marginea strazii sau a unui drum prafuit, sau dincolo de gardul unei gradini, sa vedem cum florile frumoase ale lunii mai ne asteapta – nu doar sa le admiram frumusetea -, ci si sa le intovarasim bucuria ca impart alaturi de noi lumina unei zile insorite de primavara. Repetitie pentru Rai! In tot ce ne inconjoara e o farama din dragostea daruita de Cel de Sus. (Carmen Tender)
