Odata cu venirea primaverii astept sa ajung din nou la manastirile din Bucovina, sa le privesc, sa vad cum razele soarelui mangaie vechile, dar minunatele picturi. Te lasi cuprins de linistea ce izvoraste parca din varful turlelor, verdele naturii te invaluie intr-o manta proaspata si parfumata. Toate grijile, nesiguranta, problemele care te apasau parca sunt departe. Ascultand muzica divina, te simti linistit, intarit, plin de bucurie si speranta. Un colt de frumusete ce te face sa te simti alt om, ce-ti face sufletul sa planga, dar in acelasi timp sa se bucure, o bucurie aparte, care nu poate fi descrisa in cuvinte. Un colt in care trecutul isi povesteste infrangerea si izbanda, lacrimile si bucuria, deznadejdea si speranta. (Gabriela Rotaru, Foto: Wikipedia)
