Acum multi, multi ani, atat de multi incat nici nu-mi gasesc cuvintele potrivite, era in imensa galaxie o planeta ai carei locuitori apreciau Timpul dincolo de apele limpezi, vaile inverzite si muntii impunatori. Si pentru ca era atat de respectat, el se revansa oferindu-le oamenilor posibilitatea de a-si indeplini toate dorintele in decursul existentei lor. Era, asadar, o lume perfecta, in care nimeni nu rostise vreodata Nu am timp… pentru ca Timpul exista. Pe vremea aceea, copiii isi traiau copilaria pe deplin, tinerii se bucurau de varsta aceea in care descopereau emotia iubirii, iar batranii depanau amintiri si marturiseau ca nimic nu e mai placut la batranete decat sa dai filele vietii inapoi si sa realizezi ca ai facut tot ceea ce ti-ai dorit.
Apoi, intr-o seara de mai, pe cand florile de salcam parfumau linistea si intunericul, Timpul, asezat pe un colt de luna, asculta gandurile a doi indragostiti. Mi-as dori – gandi fata – sa fiu cu iubitul meu pentru totdeauna, sa putem sfida timpul, sa ne iubim cat mai mult… Cand auzi acestea, Timpul s-a infuriat atat de tare, incat cerul s-a brazdat de tunete si fulgere, iar peste pamant s-au abatut furtuni ingrozitoare. Atat de mult s-a mahnit Timpul, incat anotimpurile s-au amestecat si de aceea, de atunci, se intampla sa fie foarte frig in timpul verii, iar iarna se mai intampla sa avem ploi torentiale. De atunci, Timpul a refuzat sa mai asculte gandurile muritorilor, a plecat si nimeni nu l-a mai intalnit niciodata; iar cei doi indragostiti ar fi vrut sa se iubeasca macar o clipa, insa nu mai aveau timp.
Viata pe pamant s-a schimbat din acel moment, oamenii au construit un timp artificial, timpul cotidian – tesut dintr-o rationalitate aproape extrema, unde totul este calculat; insasi viata este traita cu masura rezultatelor asteptate si a calculelor precise, a termenelor limita, iar peste tot domneste ca un laitmotiv expresia Nu am timp. E nevoie de un miracol ca sa imblanzim din nou timpul; e nevoie de asteptare, de o respiratie profunda, de o pauza in care sa ne oglindim diminetile in spatii ce ofera liniste pentru suflet; e nevoie sa intelegem ca nimic nu poate sfida Timpul… nici macar iubirea. (Rodica Puscasu, Foto: Wikipedia)
