Ce te asteapta dupa o viata de munca? Deja, inainte de a apare minunatul concept al drepturilor omului, se incetatenise conceptia ca un om care a muncit o viata intreaga are dreptul la o batranete decenta. Pentru multi, inclestati in lupta cu viata, cu dificultatile si vicisitudinile ei, pensia era un adevarat vis, era limanul catre care se lupta fiecare sa ajunga…
Dupa o tranzitie de cosmar, in care covarsitoarea majoritate a pensionarilor erau mai degraba muritori de foame, in ultimii ani s-a trecut, in sfarsit, la o corelare intre salariul mediu si pensia de stat. Era un gest firesc, prin care pensionarii incetau sa mai fie milogii, cersetorii acestei asa-zise societati… Ramaneau in afara celor cu drept de viata cei cu pensiile agricole. Sa vorbesti de pensii de 10 lei sau chiar de 1 leu e mai mult decat o bataie de joc, e o aberatie absoluta… Cazurile au aparut si pe posturile TV si in presa nationala si in memoriile trimise oficialitatilor. Evident, nu intereseaza pe nimeni. De cateva luni li se promisese si acestora, prin discursuri politice si diverse acte normative, sa treaca si ei in randul lumii. Au trecut si ultimile alegeri, avem un nou guvern, actele normative au fost desfiintate, promisiunile uitate. E criza si nu avem bani de pensii. Dar sa vezi dracie-n palarie, s-au gasit bani pentru dublarea ajutorului de inmormantare!!!
Nu l-am auzit pe nici un politician sa aiba onestitatea si curajul de a declara explicit ca pensionarii ar face mai bine sa dea coltul. Dar mesajul mi se pare ca vorbeste de la sine, cat se poate de clar. Muriti fratilor linistiti, ca avem cu ce va ingropa!
De un an de zile am decuplat pensia de salarii, am interzis pensionarilor care mai au forta si energia sa munceasca de a mai presta vreun serviciu remunerat de catre stat, am blocat orice cresteri de pensii. In conditiile in care preturile se pare ca o iau razna, medicamente nu mai gasim nici in spitale, iar asa-zisa finantare a asistentei de sanatate, amenintata cu colapsul, nu-ti mai lasa nici o speranta.
De un an de zile ba am iesit din criza, ba nici nu am intrat inca in ea, ba ne luptam cu ea, ba e doar o himera venita de departe impotriva careia nici nu avem nimic de facut. Am auzit de toate. Ba sunt bani de pensii si salarii, ba nu sunt. Ba avem nevoie de FMI, ba fara banii lor sucombam pe loc. Ba asiguram o protectie sociala adevarata, ba am vrea, da nu ne lasa fondul.
Acum se pare ca am devenit mai lucizi si mai pragmatici. Pensionarii au fost si ei buni ca masa de manevra electorala in ultimii doi ani in care am tinut-o intr-o adevarata sarabanda de alegeri. Acum am luat o binemeritata pauza. 
Pensionarii au devenit cu adevarat inutili… Va dati seama ce economii am face daca am scapa de ei? Sunt miliarde pe care le mananca degeaba. Greve n-au cum sa faca, pentru demonstratii sunt prea batrani si neputinciosi. Asa incat de ce sa te mai incurci cu ei? Traim intr-o lume pragmatica, condusi de o clasa politica cu viziuni clare, care stie ce vrea. Exista un singur pericol – daca mor si nu sunt ingropati. Atunci, intr-adevar, ai o problema. Solutia e simpla si destul de ieftina. Le dublezi ajutorul de inmormantare. Si, oricum, mesajul e destul de clar, asa incat, daca nu sunt nesimtiti, pot si ei sa-l inteleaga si sa se conformeze! Este exact ce au facut acum bravii nostri politicieni. Sa nu va ganditi ca ar putea sa se trezeasca gandindu-se ce vor face cand vor ajunge si ei la pensie. Nu cred ca exista vreunul care sa mizeze pe pensie. Au deja sau se straduiesc sa aiba pana atunci conturile suficient de grase ca sa nu aiba nevoie de pensie. Ei nu sunt milogi, ei sunt politicieni, adica sunt domni. Dupa douazeci de ani avem si noi boierimea noastra, dar nu asa cum a fost ea pana acum saizeci de ani, ci asa cum ne-o zugravea propaganda comunista. (Maria Uricescu)
