Ne nastem cu un chip angelic: cel mai simpatic nasuc, cei mai inocenti ochisori, cel mai frumos par. Venim pe lume sa-i bucuram pe ceilalti si sa ne desavarsim pe noi insine. Insa uitam menirea noastra. Uitam repede sa fim angelici. Incercam sa gasim perfectiunea in lentilele de contact albastre, in silueta mult prea subtire pentru un echilibru armonios al trupului sanatos, in culoarea nefireasca a parului. Ne trec idei nastrusnice prin cap: culoarea aurie a parului ar avea legatura cu blandetea fiintei; cea aramie, cu inteligenta; cea castanie, cu prezenta de spirit si cu tenacitatea… Cat de naivi suntem! Cum ne mai amagim!
Intervenim abuziv asupra fiintei noastre cu tot felul de instrumente: uneori invaziv, alteori cromatic. In loc sa tindem spre frumusetea primara, naturala, experimentam tot felul de idei care ne duc spre un chip artificial, cu o aliura dorita, „fabricata”. Ne trebuie ani buni pana sa intelegem ca frumusetea fizica e in armonie cu cea interioara si cu ceea ce am primit de la „mama natura”.
Nu pot spune ca am fost ferita de-a lungul timpului de astfel de ispite. Uneori sprancenele mi s-au subtiat si s-au arcuit nefiresc. Alteori parul a devenit negru-albastrui, intunecandu-mi si ochii, si sufletul. Din cand in cand, i-am „daruit” sclipiri roscate sau suvite blonde. Noroc ca am „imortalizat” fotografic astfel de momente, ca sa pot intelege acum ca desele curiozitati nu au facut decat sa-mi distraga atentia de la aspectele esentiale ale vietii, ca au fost inutile, risipa de energie, de timp, de sanatate. Dupa multi ani de „ratacire”, am revenit la vopseaua castanie, culoarea mea naturala.
Sigur ca as fi renuntat complet la vopsea daca varsta si mostenirea genetica nu m-ar fi obligat s-o folosesc. Firele albe de par (nu putine!) si aspectul matuit al parului ma forteaza sa aplic periodic „toxinele” necesare.
Ceea ce face din vopseaua de par un ajutor extraordinar este, din punctul meu de vedere, capacitatea acesteia de a te scuti de vreo zece ani de pe chip si, poate, si din suflet… Dar nu din intelepciune! (Lacramioara M.)
