Inca din copilarie am fost fascinata de nori. Imi placea sa-mi imaginez ca fiecare nor are un nume si petreceam ore in sir privind miscarile lor. Bunica obisnuia sa imi spuna ca norii cei negri si inspaimantatori reprezinta furia lui Dumnezeu, in timp ce bunicul, in fiecare seara de vara, imi povestea, pe prispa casei, povestea lui Ion, fiul preotului. Pe vremea aceea – povestea bunicul –, cerul avea o singura stea, iara Ion, fiul popei, tare s-a mai indragostit de steaua aceea, iar popa si preoteasa l-au ocarat si i-au aruncat vorbe foarte grele, pentru ca, vezi tu, nepoata, pe atunci, ca si acum, era mare rusine sa nu-ti asculti parintii.
Intr-o seara, de atata amar, preoteasa, vazandu-l pe Ion cum se perpeleste de dorul acelei stele, il blestema, spunandu-i: Du-te Ioane, du-te si cauta-ti steaua, dara cand vei ajunge aproape de ea, pe cer sa apara zeci, sute, apoi mii de stele care sa-i semene leit! Iara tu, calare pe un nor, sa cauti, Ioane, neincetat, steaua care ti-a furat inima si te-a facut sa nu ne mai dai ascultare, nici mie, nici lui taica-tu! Asa il blestema preoteasa pe unicul sau fiu, iar Ion, spre seara, pleca de acasa si nu se mai intoarse niciodata. Pe la miezul noptii, popa iesi afara si privi spre cer si il vazu pe Ion calatorind spre steaua lui… numai ca, atunci cand Ion se apropie de stea, pe cer aparura alte zeci, apoi sute, apoi mii de stele care semanau leit cu steaua lui Ion.
Si astazi, daca te uiti pe cer, il vezi pe Ion calatorind pe norul lui, cautand neincetat, steaua, iar preoteasa mai scoate uneori arcul cu sageti si incearca sa doboare cate o stea, de suparare ca si-a pierdut unicul fiu. Atat de captivata eram de povestile bunicului, incat cautam ziua, ore in sir, norul lui Ion. Uneori il gaseam si alergam, impreuna cu toti verisorii, sa-i dam vestea cea mare bunicului. Astazi, am ramas cu aceeasi fascinatie de a privi norii, de a le studia miscarea, forma si culoarea, insa, dincolo de informatiile stiintifice furnizate de carti sau de documentarele tv, eu inca mai cred ca fiecare nor are povestea lui, uneori trista, alteori vesela, dar intotdeauna fascinanta. (Cu capul mereu in nori, Rodica Puscasu)
{yoogallery src=[/images/stories/Dacicool/Romania_Mea/Povesti_de_viata/Norul_lui_Ion/1]}
