
Acum cativa ani, am vrut sa ma angajez in domeniul informatic si am avut de dat o proba practica – sa proiectez un curs pe calculator (trebuia sa-l fac acasa si sa vin cu el gata facut, pe un CD). Din nefericire mi s-a stricat calculatorul chiar atunci. Cum imi doream foarte mult jobul, am zis ca nu trebuie sa ma dau batuta. Asa ca m-am inarmat cu rabdare multa, rigla, carioci si creioane colorate si am pornit la treaba, o zi si o noapte intreaga am proiectat cursul, ecran cu ecran, pe coli de scris, fiecare coala cate un ecran.
Am desenat de mana toate elementele grafice, floare cu floare, albinuta cu albinuta, libelula cu libelula (pe care de altfel le-as fi putut lua foarte usor de pe internet daca mi-ar fi mers calculatorul), am scris toate textele de mana, tot. Am reusit sa respect termenul-limita de livrare. Ceilalti candidati au venit cu CD-urile, eu am venit cu un dosar plin de foi desenate. Le-am explicat intervievatorilor de ce am fost nevoita sa recurg la aceasta masura, in timp ce ei zambeau rasfoindu-mi dosarul.
Peste cateva zile m-au sunat si mi-au spus cu incantare ca am avut cel mai bun proiect si sunt onorati sa ma angajeze. Cand m-am intalnit cu ei, mi-au spus ca i-am impresionat cu determinarea si perseverenta mea, ca multi ar fi renuntat decat sa se chinuie atat. Si, nu in ultimul rand, le-a placut scrisul meu foarte frumos si citet, si acuratetea cu care am desenat toate elementele grafice. Si m-au felicitat pentru ca am facut proiectul de mana, asa au avut ocazia sa descopere mai multe calitati de-ale mele. Asa ca pasiunea pentru frumos m-a ajutat sa capat jobul mult-dorit. (Flori Corpaciu, Foto: Stock.XCHNG)