Buna sa va fie inima, dragi prieteni Dacic Cool! Astazi am hotarat sa abordez o tema cu care v-ati intalnit cu totii in cotidian. Aceasta tema e zilnic aflata in calatoriile noastre intreprinse in orase sau in peticele de verdeata ce le marginesc ori mai departe de localitati, acolo unde zonele verzi au nenorocul sa fie in calea turistilor delasatori, obraznici, inconstienti sau nestiutori. De vreo cateva decenii, in fauna tarii noastre mult iubite, a aparut o noua specie de animal care e deopotriva amfibiu si terestru! Se intalneste pe uscat, imprastiat in toate habitatele, de la paduri la pasuni, de la strazi sau santuri la terenuri agricole. Tot pe uscat il intalnim si in mari grupuri sau claie, in special in Capitala tarii, Bucuresti, acolo unde are parte de pastori destoinici care ii asigura propasirea in terenuri abandonate sau in spatii verzi de pe langa ghene.
In mediul acvatic insa ii merge cel mai bine, bancurile formate de aceasta specie intinzandu-se pe arii mari de luciu de apa si in timp destul de indelungat, fara interventie din partea omului, decat pentru propasire. Il stim cu totii si il vedem zi de zi: este el, PETstele. PETestele poate fi incadrat in Ordinul Gunoiales, Fam. Ignoriaceae si Specia Restum primitivae. A aparut pe meleagurile romanesti cam odata cu democratia, ca un produs al inconstientei unora dintre semenii nostri si pe zi ce trece ii merge tot mai bine in cadrul natural sau citadin al tarii. Singurul pradator de seama pe care il are PETstele pe teritoriul Romaniei il reprezinta o rasa de oameni cu simt civic si cu educatie in spirit natural si simbiotic cu diferitele habitate. Din pacate insa, aceasta rasa este pe cale de disparatie si, ca o corelatie inversa, PETstii profita si au inceput sa se inmulteasca necontrolat.
Nici macar mana lucratoare extra-part-time a societatilor de igienizare si salubritate de la noi nu mai pot face fata invaziei; acestea lucrand in mare parte cu o alta rasa parazitara pe cuprinsul tarii, dar care ofera o mana de lucru indispensabila si de multe ori mult mai bine platita decat invatatorii lor din clasele primare (singurele frecventate, pentru alocatia statala)! Nu e un scenariu fantastic sau SF dintr-un roman de Orwell, desi in 1984, la acest capitol, era mai bine si aici in Romania. Este vorba de o realitate cruda ca verdele padurii cu care adesea iese in contrast, o realitate a simtului civic aflat la extinctie… Dupa o ecologizare in asociatiile vegetale aflate sub cascadele din Moieciu de Sus, de pe drumul catre intrarea in Parcul Natural Bucegi, o doamna turista, intalnita pe un pod, la intoarcere: Nu credeam ca mai exista oameni ca dumneavoastra, care sa mai faca un asemenea lucru… Exista si cat timp ei o vor face, vom spera mereu la o Romanie si la o natura curata! (Razvan-Constantin Ciubotaru)
{yoogallery src=[/images/stories/Dacicool/Romania_Mea/Articole/Peturi_o_realitate/1]}
