Sunt sigur ca si voua, prieteni dragi, va este dor de postasul de pe vremea bunicilor, cand a fi postas insemna bucurie, mandrie, multa munca si picioare obosite. Cu toti il asteptau cu mare drag, venea obosit, dar totusi cu chef de vorba, venea pe caldura, soare, frig si ploaie, venea chiar daca era doar o simpla scrisoare pe care trebuia sa o livreze. Si nu astepta nimic in schimb, doar un simplu multumesc. Acum daca nu-i dai 3 sau 5 lei, cand iti aduce alocatia, indemnizatia, pensia sau orice altceva, te priveste urat, cu ganduri rele, si luna viitoare are grija sa intarzie cu banii. Si nu-si da silinta in ceea ce face. Postasul acum nu mai suna de doua ori. Suna doar o data, iar daca nu esti acasa, iti lasa avizul in cutia postala, ca sa umbli tu dupa el. Trist, dar asta e imaginea postasului din Romania. (Stefan Gherghely, Foto: radardemedia.ro)
