Imi doresc de mult sa va povestesc o intamplare. Face parte din istoria familiei mele, protagonisti fiind bunicii sotului. Prin 1926-1927, o tanara frumoasa si saraca cunoaste un baiat bogat, baiatul secretarului de primarie din orasul respectiv, el insusi lucrand la primarie. Se casatoresc, in 1932 se naste socrul meu, iar doi ani mai tarziu, sora dansului. Familie bogata, cu paduri, cu actiuni la Caile Ferate, cu case. Cand matusa sotului avea cateva luni, tatal ei pierde averea la carti si isi pune capat zilelor in podul primariei. Stiu, credeti ca ceea ce v-am povestit e din domeniul SF-ului, insa continuarea e la fel de ireala…
Vine al Doilea Razboi Mondial, trece razboiul, copiii cresc, baiatul la mama, fata data „de suflet” unuia din ex-cumnatii bogati. Prin 1948-1950 cred, bunica isi ajuta zilnic la gradina un frate care locuia in Golesti, un sat limitrof orasului. Mergea cam 4 km pe jos, iar la iesirea de sud a orasului (ironia sortii, cam unde este acum casa noastra) era un lagar in care erau tinuti romanii adusi din Rusia, fostii prizonieri ai frontului de rasarit. Erau tinuti acolo pana venea cineva din familie sa-i recunoasca si sa-i ia acasa. La gard, acolo, a cunoscut un barbat, Moisiuc pe numele de familie, care era din Botosani. A rugat-o pe bunica sa-l scoata, deoarece sotia lui, din sat, dupa 10 ani in care nu a avut vesti de la el, s-a recasatorit, iar el astepta de cateva luni sa vina cineva dupa el. Bunica l-a scos, s-au casatorit, iar pentru sotul meu a fost adevaratul bunic!
N-am timp acum sa scriu ce povesti i-a spus sotului despre Siberia, un singur episod va dau pentru a arata cruzimea rusilor, deoarece mancarea era super-rationalizata, romanii ajunsesera sa ia capetele de peste pe care rusii le aruncau din rautate in closet, sa le spele si sa le gateasca. Un alt exemplu, deoarece sotul fuma pe atunci… aveau o ratie de tigari, pe care bunicul, nefumator, o vindea pe o bucata de paine sau o lingura de zahar, asa a supravietuit! Of, timpul asta! (Nicoleta Constantinescu)
