Ce tara frumoasa avem si cat de tare stim sa ne batem joc de ea! Libertatea parca ne-a salbaticit, am uitat ce-nseamna valoare, am uitat ce-nseamna cumpatare, am uitat ce-nseamna omenie. Trist, dar cat de adevarat!
Romania, incotro? Incotro, Romania?
Abia de mai suport. De ceva vreme mi-e si frica sa deschid televizorul sau, mai bine spus, mi-e sila! Peste tot guverneaza barfa, cearta si cancanul. Senzationalul ieftin tinde sa cucereasca inima romanului, detronand chiar si valorilor de baza. Rar de mai gasesti o emisiune care sa nu aibe la baza tiganeala, dusmania si comportamentul josnic. Toate ziarele au pe prima pagina non-exemple, iar drama cea mai mare este ca acestea reusesc sa se impuna drept modele.
Pana unde se poate ajunge? Oare chiar nu mai exista minti si suflete frumoase cu care ne-am putea mandri? Fara indoiala ca acestea exista, insa sunt lasate de izbeliste. Se promoveaza fara pic de jena nimicnicia si latura urata a omului din Romania. Asta se vinde, ar spune unii; dar chiar si asa, afacerea asta ar trebui sa trezeasca mustrari de constiinta celor care o desfasoara. Reversul medalie este destul de dur. Treptat-treptat, ne transformam intr-o societate superficiala, interesata de scandaluri si mediocritati cu aer de intelectualitate. Copiii nu pot creste sanatos intr-un asemenea mediu, viitorul pare a fi compromis.
Trebuie sa ne dam o sansa! Sa deschidem ochii spre lucrurile cu adevarat admirabile si sa ne redescoperim mai buni, mai talentati, mai iscusiti. (Cristian Solonaru, Foto: Fotolia)
