A venit si aici Craciunul… Si din nou trei magi varsa din desagi aur si tamaie… si tot asa colind dupa colind, nu ne-am mai saturat sa slavim nasterea Domnului in pestera Betleemului, pacea si bucuria pe care a adus-o in lume. Am cantat impreuna cu ingerii: Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire!. Cetele de uratori au trecut cantand prin vaile satelor, pe la poale de munte, prin marile orase, in azile, in spitale si inchisori. Preotii au purtat icoana Nasterii Domunului in toate casele si asa toti romanii au primit vestea cea mare. Au fost colinde si pentru cei ce sunt departe de tara, care stiu ca Bate vantul, bate dinspre tara, bate cu putere si aduce miros bun de sarmale si cozonaci, miros de cetina de brad impodobit. Colinde pentru cei ce stiu ca de sarbatori toate potetice duc acasa, pentru ca de Craciun familia se reuneste, dupa modelul dat de insusi Mantuitorul nostru, care se naste si creste in sanul familiei. Cand familia este reunita, parca si timpul curge altfel, suntem intr-o alta randuiala si toate ne tihnesc.
Imediat dupa Craciun, am sarbatorit intrarea in noul an. Foarte multi romani au petrecut noaptea dintre ani in biserica aducand multumire pentru toate care au fost, si inaltand rugaciune pentru binecuvantare in anul ce vine. Stim ca vor fi si bune si rele, si impliniri, dar si lacrimi, insa cerem ajutorul pentru a le infrunta pe toate cu echilibru si pace in suflet.
La doisprezece noaptea clopotele au ridicat sunetul lor pana la cer, iar noi am cererut, am cautat, am batut la portile Dumnezeirii, rostind intru-un glas:
Iisuse, datatorul celor ce cer, da-mi sa plang pentru pacatele mele.
Iisuse, Cel ce afli pe cei ce cauta, afla si sufletul meu;
Iisuse, deschizatorul celor ce bat, deschide inima mea cea ticaloasa.
La scurt timp dupa intrarea in anul nou, cu La multi ani! pe buze, am mers la casele noastre, cu multumire.
Sarbatorile de iarna se inchieie de Boboteaza, cand din nou preotii vin pe la casele noastre sa ne vesteasca botezul Domnului. Odata cu aceasta veste primim puterea de a pasi in noul an mai increzatori . Cu apele sfintite si casele binecuvantate, suntem mai pregatiti sa infruntam noile provocari si intelegem mai bine de ce parintele Dumitru Staniloaie spunea ca pamantul isi are radacinile in cer, pentru ca din cer ne vin bucuriile adevarate si nadejdea tare. Pentru ca doar cu ochii atintiti spre cer putem fi pe calea cea dreapta.
Va doresc un an binecuvantat cu sanatate, bogatie duhovniceasca, mai multa rabdare si blandete. (Bianca Ierchan)
