Tot omul are norocul lui. Cand se naste, se naste si norocul lui, cand moare, ii moare si norocul. Norocul vine din lumea lui, a Noroacelor, pe care n-o stie nimeni, dar care, se crede, e ca un targ mare, unde traiesc noroacele. Cine n-are noroc, n-are de cand se naste pana moare. Astfel spune o vorba din batrani amintind de norocul saracului; caci si acela are noroc, dar e un noroc sarac. Altii au noroc cu ghiotora, este norocul bogat cum ban la ban trage si paduche la paduche. Iar altii nici nu gandesc norocul si norocul da peste ei, pentru ca norocul e orb.
Cand nu-i noroc, pe cine sa te superi? Pe Dumnezeu nu se cuvine! Pe ursitoare, pe una dintre ele, care a rostit in cea de-a treia noapte de viata a pruncului vorbele despre noroc: Sa-i fie cu noroc, mai sarac sau mai bogat!, de obicei nu cum ar vrea omul.
Cine sunt norocosii?
Sunt cei ce respecta posturile, adica randuielile, pentru ca norocului trebuie sa-i faci cale buna si sa-l primesti cu sufletul curat si numai in post ai suflet curat, in rest se mai umbreste de vorba urata, gand negru sau gest necugetat. Celor care le ploua la nunta sigur norocul lor va fi bogat, pentru ca doar din ploaie buna la vreme se face rodul pamantului. Cei care au de tineri parul alb sunt oameni norocosi. De se-nsoara si le ies peri albi din cauza nevestei, inseamna ca… norocul lor e nevasta „guresa”, de-ti ia mintile si nici parul alb nu mai stie cand e vremea lui. Cei cu sparnel in frunte sau in varful capului sunt norocosi. Au pe „vino-n coa’”, sunt „mai suciti” decat ceilalti si norocului ii plac oamenii „iesiti din rand”, pentru ca doar ei, cativa, vor fi cu noroc, nu tot omul are noroc bogat.
Cum se atrage norocul?
Se cauta trifoiul cu patru foi, sau potcoave de cai morti. Trifoiul se pune-n san, potcoava se arunca peste cap, sa se-ntoarca norocul. Copiii care se nasc dimineata, pe vreme cu soare, sunt norocosi si se vede norocul lor, pentru ca sunt veseli. Cei nascuti duminica sunt socotiti copiii lui Dumnezeu. Cei nascuti in zi de mare sarbatoare, An Nou, Pasti sunt copii binecuvantati. Ca sa nu fie alungat norocul din casa, nu se duce gunoiul dupa apusul soarelui, iar in cele trei zile de Pasti nu se strange masa cu bucate, ca sa nu se stranga norocul, iar firimiturile de paine se dau pasarilor cerului, spre a se-nalta norocul.
Noroc! Se spune celor care stranuta, dar doar de trei ori, precum cele trei strigari ale ingerului. Noroc se ureaza ciocnindu-se paharele, de obicei tot pana la trei (sa le numeri in gand, ca de sunt mai mult de trei, le pierzi sirul si te numara ele pe tine! – spune o batrana!). Norocul se anunta din zori, prin cantatul cocosilor si prin scartaitul usii. Norocul nu se vede oricand, ci doar in noptile de mare sarbatoare: la Anul Nou, la Craciun si la Pasti. Atunci se deschide cerul si sunt ascultate dorintele oamenilor si cea mai mare dorinta este sa fie sanatosi. O vorba veche spune: Fa-ma mama cu noroc si arunca-ma in foc, ca daca ai noroc si din foc si apa scapi, daca n-ai, te-neci si pe uscat. Cine n-are noroc, n-are, de cand naste pana moare! E o vorba, dar si o alta care ar fi binevenita: Bata-te sa te bata norocul!
Sursa: Antena Satelor
