Varza e buna, zic cele batrane, si s-o mananci, si sa te vindeci cu ea. In medicina traditionala, frunzele de varza erau foarte folosite. Frunzele plantei, oparite sau murate, se puneau pe umflaturi, pe arsuri si pe degeraturi. In nordul Moldovei, frunza murata, unsa cu untura de iepure, se punea pe locul cu degeraturi si degraba „buba”, cum ziceau doftoroaiele, trecea. In Oltenia, femeile stiau sa puna frunze de varza acra pe piept, dupa nastere. Astfel, le venea mai usor laptele, iar pruncii se bucurau de hrana cu puteri magice: laptele de mama. Credeau femeile ca numai copiii alaptati la san vor fi sanatosi toata viata, iar intarcatul era o grea suferinta si a mamei, si a pruncului, se intrerupea o legatura trainica, unica, dintre copil si mama.
„Moarea de curechi” era folosita cand omul „se-ncuia”, cand nu mergea ranza, adica se constipa. Practica din medicina traditionala este una care s-a transmis peste vreme si… functioneaza: bei zeama de varza si „te dezlegi” la burta, mai zic si azi batranele satului. Nu se foloseste in cazul hipertensivilor! De oftica (tuberculoza), in nordul Moldovei, se luau 40 de seminte de varza. In acest caz, credintele, practicile magice si superstitiile se intrepatrund. Intr-o luni dimineata, inainte de rasaritul soarelui, se scula bolnavul din pat, se ducea in pragul usii si i se dadeau intr-o cescuta de lut, pe nemancate, 20 de seminte bine pisate.
Miercuri dimineata, i se dadeau 9 fire de seminte, vineri, 7 fire, iar restul, duminica dimineata. O samanta din cele 40 o facea baba pierduta, o arunca. Sa se duca boala, mai zicea. Batranele stiau sa faca sucul din zeama frunzelor de varza. 1-2 pahare pe zi dadeau copiilor, mamelor lauze sau bolnavilor de anemie, demineralizare, stari depresive, nervozitate. Il linisti cu suc de varza, chiar il intremai zice batrana si pleaca multumita ca mai gasi un leac pentru un bolnav. Si mai zice peste umar, mai in gluma, mai in serios: Leac, leac si babii colac!
Sursa: Antena Satelor
