Soarele coborase deja, iar aerul era inca fierbinte cand am ajuns in fata portii inalte de la intrarea in sat. Din varful drumului de pamant, priveam valea in toiul recoltatului: petice de camp verde pal, inspicat cu auriu, intrerupte de valurile intunecate ale acoperisurilor cu marginile rasucite in sus. Pe fundalul muntilor, campurile se profilau ca un teanc de clatite de muschi verde. Fara vreun avertisment, doua fetite de zece ani au venit in fuga si m-au luat de brat, cantandu-si urarea de bun venit in ritm sacadat, in timp ce ma escortau pe o carare pietruita, printr-un labirint de case de lemn cu trei etaje. Bunicutele priveau de pe prispe. Trei barbati albiti de vreme, cu sepci, si-au ridicat ochii de la pipele lor. O ceata de copii s-a luat dupa noi. Fetele m-au condus pe langa patule, ridicate pe picioroange peste tarcuri cu porci dolofani si balti pline cu rate. Sub cateva patule am vazut un fel de dulapioare decorative asezate intr-o rana. Erau vehiculele catre lumea de dincolo, sicrie facute la comanda, cioplite din copaci special alesi inca de la nasterea viitorilor proprietari. Ajunsesem in Maramures!
Seceta severa de acum doi ani fusese urmata de ploi torentiale si viituri. Anul acesta, zilele lungi ale recoltatului erau chinuitor de fierbinti. Mi-a placut Maramuresul. E grozav, vesel, diferit, aparte. La prima vedere, mi-a parut de neinteles. Cu timpul, m-am imprietenit cu acel loc si m-a facut apoi sa ma gandesc la el. Mi-ar placea sa revin in acele locuri, unde lumea se faloseste cu cele mai frumoase oale si cu cele mai frumoase peisaje. Morosenii sunt de vis, graiul lor, portul, copii imbujorati, femei cu fustele crete, batrani care spun povesti, barbati cu clop pe cap…. In felul lor de a fi simplu, sincer, in vorbele lor pline de talc, in modul in care te poftesc in casa, in pofta lor de joc si horit si mandria cu care povestesc despre locurile in care s-au nascut, exista ceva care m-a cucerit de la prima vedere. (Scumpik@)
