In negura vremurilor framantate si zbuciumate ale istoriei poporului nostru, undeva in Muntii Apuseni, bordura nord-estica, la poalele Muntilor Vladeasa, in judetul Cluj, se afla stravechea asezare romaneasca Bociu. Istoria satului nostru face parte din istoria Transilvaniei, a Muntilor Apuseni. Satul a fost atestat documentar in anul 1408. La aceasta data, satul apartinea de cetatea Bologa, era situat pe domeniul cetatii Bologa si se numea Boci (Bocs).
Satul este construit pe valea cu acelasi nume (Valea Bociului) si face parte din cele 300 de sate existente in Muntii Apuseni, munti care sunt opera a milioane de ani de miscare a scoartei pamantului in lupta cu raurile care il strabat. Acesti munti s-au desfacut in mai multe masive, unele dintre ele fiind Vladeasa, cota 1836, Golumbat, la cota 1053, si muntele Chicera, cota 1195, care este strajuit la est de Dealul Podului si la vest de Dealul Bartului.
Relieful satului este asa cum se prezinta de milioane de ani, avantajand locuitorii din mai multe puncte de vedere atat in ceea ce priveste precipitatiile (ploi, ninsori, furtuni, viscole), dar mai ales pe timpul rascoalelor care s-au desfasurat in decursul istoriei in Transilvania, inclusiv pe teritoriile satelor vecine. O veche zicala zice: chiar daca ai plecat din satul tau, nu poti sa scoti satul din tine. In fiecare din noi au ramas amintirea unei case parintesti, amintirea parintilor sau a bunicilor, ulita copilariei, locuri indragite (Fantana Calmii, Cioroiul lui Pahui, Soprul Toderii Gorii ca loc de joc, Golumbatul, Chicera, La Rapa, de unde se scotea spoiala, incat unii se laudau ca bocenii au fabrica. Dar aici in sat au ramas o aura, o amintire, un mormant. Ele ne cheama si ne obliga la numite stari sufletesti, nu ne lasa sa uitam acest colt de liniste numit Bociu, ce va ramane pe vecie gravat in sufletele noastre.
Desi unii sunt plecati de doua generatii, impartiti prin toata tara, inca pastreaza legaturile cu satenii, vin acasa, mai ales vara, ajuta la coasa si la fan, participa la ospete, dar vin si pentru a conduce pe ultimul drum neamurile ce se duc in lumea umbrelor. Cand vin acasa, viziteaza locurile ce le-au ramas in memorie, organizeaza intalniri, reamintesc evenimente si fapte din tinerete, jucand „invartita ca la Bociu”. (Cami Popa)
{yoogallery src=[/images/stories/Dacicool/Romania_Mea/Articole/Valea_Bociului/1]}
