La Judecata de apoi cu totii am vrea sa auzim pe Mantuitorul spunand: Caci flamand am fost si Mi-ati dat sa mananc; insetat am fost si Mi-ati dat sa beau; strain am fost si M-ati primit; gol am fost si M-ati imbracat; bolnav am fost si M-ati cercetat; in temnita am fost si ati venit la Mine… Oare cati dintre noi se mai gandesc temeinic la acest moment infricosator cand vom da socoteala pentru toate si cati mai sunt preocupati de castigarea vesniciei sufletesti prin fapte de milostenie?
Marian Tudor nu este doar un simplu preot, intr-o parohie saraca. El este parintele a peste 70 de suflete prizoniere in temnita saraciei, este singura speranta a unei lumi aflate in fundul prapastiei, o lume despre care nici statul, nici autoritatile nu vor sa-si aminteasca.
Este greu de crezut ca in 2014, in comuna Glodeanu Silistea, judetul Buzau, zeci de suflete, copii si batrani deopotriva, traiesc flamande, fara imbracaminte, fara incaltaminte, fara utilitati, fara nici un venit si fara posibilitatea de iesi la liman. Traiesc un prezent crunt, in care o bucata de paine cu ceapa face ca ziua sa fie una binecuvantata. Nu se gandesc la viitor! Nu stiu ce sa spere, nu au indrazneala de a-si face planuri, nu stiu ce inseamna mai bine. Spera cel mult ca vor manca si maine. Nu rad, nu cer si nu striga dupa ajutor. Au imprimate pe chipuri smerenia si resemnarea. Sunt ca niste martori muti ai unei lumi mult prea triste.
Aici a ajuns in urma cu cativa ani, dintr-o randuiala bine chivernisita de sus, parintele Marian Tudor. Un om tanar, care nu a ramas indiferent, ci a privit cu atentie in jur si a facut rapid un plan pentru remedierea situatiei. Cum a pus Dumnezeu atata intelepciune intr-o inima atat de tanara? Oare ce putere invinge teama si da aceasta forta incredibila si curaj fara margini pentru a lua in propriile maini soarta a zeci de suflete?
Cand multi dintre noi nu mai suntem siguri nici macar de propriul nostru suflet, nu ne mai regasim in fiinta nostra, un om vine sa demonstreze, cu o blandete ucigatoare, ca lumea poate fi mai buna si pentru ei. Si-a asumat salvarea unei comune pentru care viitorul nu exista. Din initiativa parintelui, prin intermediul a numeroase campanii umanitare, copiii de la Glodeanu si-au recapatat zambetul.
Asociatia Impreuna Pentru Sansa Ta s-a alaturat acestei initiative si a demarat o campanie pentru strangerea de bunuri: imbracaminte, incaltaminte, jucarii, rechizite, alimente (in termen de valabilitate), electrocasnice (in stare de functionare) pentru copiii si familiile din comuna Glodeanu. Acest apel umanitar se adreseaza tuturor oamenilor de bine, cu suflet mare, care au inteles ca din ceea ce le prisoseste lor pot oferi un ajutor, oricat de mic, pentru copii, tineri şi familiile lor, cu care viata nu a fost deloc darnica.
O jucarie cu care nimeni nu se mai joaca, o haina care zace de ani de zile prin sifonier, un pantof care s-a demodat, un covor care s-a decolorat, un televizor, cateva carti… si multe alte lucruri, care pentru noi nu mai prezinta nici un interes, pot fi o adevarata sursa de bucurie pentru cei care nu-si permit aceste lucruri. Fiecare dintre noi poate intinde o mana, fara prea mare efort.
Sunt gesturi marunte, care pot aduce mari bucurii atat lor, cat si noua, caci Imparatul zice: Adevarat zic voua, intrucat ati facut unuia dintr-acesti frati ai Mei, prea mici, Mie Mi-ati facut. Sa ne ajute Domnul, sa ne trezim si sa ne facem timp sa cercetam pe cei nevoiasi, sa aducem un strop de speranta in inimile impietrite de greutati, sa aducem zambete multe, zambete pretioase! (Bianca Ierchan)
