In momentul venirii pe lume, organismul bebelusului este format aproape complet. Spunem aproape pentru ca sistemul lui digestiv nu este inca pregatit sa faca fata provocarilor ce il asteapta afara din burtica mamicii. Pana la nastere, el s-a hranit direct, prin intermediul cordonului ombilical si nu si-a folosit decat foarte putin tubul digestiv si stomacul. Asa ca, in primele saptamani de viata, nou-nascutul se confrunta, in cele mai multe cazuri, cu neplacutele colici. Pentru orice mamica, este esential sa le recunoasca si sa stie cum sa-si ajute puiutul sa le depaseasca.
Potrivit studiilor realizate de Academia Americana de Pediatrie, aproximativ 20% dintre bebelusi sufera de colici intre 2 si 4 saptamani dupa nastere. Inca din anul 1962, cercetarile au aratat ca durata cumulata a plansetelor dintr-o zi este, in medie, de 1 ora si 45 minute la varsta de doua saptamani, de 2 ore si 45 minute la sase saptamani, apoi scade, treptat, la mai putin de 1 ora la varsta de douasprezece saptamani. Colicile nu se manifesta decat extrem de rar dupa varsta de 4-5 luni.
S-au avansat mai multe ipoteze privind cauzele colicilor: de la dezvoltarea generala a organismului, tulburari functionale ale tubului digestiv sau intoleranta la anumite alimente la atitudinea familiei sau diversi factori sociali. Cu toate ca specialistii nu au cazut in totalitate de acord asupra cauzelor colicilor, se considera, in general, ca sunt o consecinta a imaturitatii tubului digestiv al copilului. Despre colici se poate vorbi doar daca bebelusul este sanatos si are o greutate normala. Se pare ca durerile ar fi mai frecvente la copiii alimentati cu biberonul si la copiii care sunt din prima nastere.
De la bebelus la bebelus se observa diferente ale functiilor fiziologice. Procesele de digerare a alimentelor, mai ales a zaharurilor, pot avea loc mai rapid sau mai lent. Anumite mecanisme, in limite normale, pot influenta diferit comportamentul si, in mod special, plansetele bebelusilor. In majoritatea cazurilor, colicile sunt rezultatul interactiunii dintre factorii digestivi si non-digestivi si caracterul care variaza de la bebelus la bebelus. Se pare ca, la inceputul alaptarii, laptele are un continut mai mare de lactoza, care ar fi responsabila de aparitia colicilor la copiii care adorm imediat dupa ce au inceput sa suga. De aceea, este important ca puiutul sa ramana treaz in timpul suptului, aproximativ 20 de minute.
Durerile intervin, in general, dupa masa si se amplifica inspre dupa-amiaza si seara. Nou-nascutul este agitat, are tendinta de a-si strange piciorusele la burtica, plange si este crispat. De multe ori, se poate intampla ca plansetele sa se opreasca tot atat de brusc pe cat au inceput, si bebelusul sa adoarma.
Ce sa fac ca sa-mi linistesc puiutul?
Copilasul plange si este agitat pentru ca il doare burtica. Inainte de orice, are nevoie de multa dragoste si grija. Puteti incerca sa il masati usor, circular, pe burtica, eventual cu un ulei special (in acest caz, cel mai bine ar fi sa ii faceti masaj la o jumatate de ora dupa ce a mancat). 
De ajutor se poate dovedi si un ceai caldut de musetel sau de fenicul, o planta recunoscuta pentru efectul calmant asupra sistemului digestiv. De asemenea, puteti sa aplicati pe burtica bebelusului o compresa calduta (nu direct pe piele, ci, mai degraba, pe hainuta).
Metoda cea mai eficienta si mai des folosita este sa-l asezati pe bebelus pe burtica, pe antebratul dumneavoastra, cu capsorul usor inclinat, sprijinit in mana dumneavoastra, cu piciorusele si bratele lasate libere de o parte si de alta a bratului in care il tineti. Plimbati-va incet prin casa, leganati-l, cantati-i, gasiti ritmul care simtiti ca il linisteste si il adoarme. Incercati si o schimbare de decor, iesind cu puiutul la plimbare. Spatiile noi pe care le vede ii pot distrage atentia suficient incat sa il ajute sa uite de durere. Cum suptul calmeaza si linisteste, la nevoie puteti sa ii oferiti o suzeta, dar numai daca a trecut de 6 saptamani si este obisnuit cu alimentatia la san.
Daca alaptati la san, bebelusul ar putea fi sensibil la ceva din alimentatia dumneavoastra. Incercati sa eliminati factorii iritanti, precum produsele lactate, ouale, ceapa, graul, alunele, fructele de mare, cofeina si alcoolul. In cazul in care de plansul copilului este responsabila o sensibilitate alimentara, simptomele ar trebui sa dispara sau macar sa se diminueze in cateva zile.
Cu foarte putine exceptii, mai toti bebelusii (si parintii lor) trec prin dificila proba a colicilor. Este o etapa care, asemenea celorlalte etape din primele luni de viata ale copilului, va trece. Pentru a o depasi cu bine, este nevoie de multa rabdare si calm. Vorbiti-i bland, nu va faceti reprosuri inutile, sunt probleme absolut normale. Bebelusul are in primul rand nevoie de calm si sa se simta inconjurat de afectiune. 
Vestea buna pentru toti bebelusii si parintii lor este ca, de acum, pe langa metodele traditionale amintite mai sus, mai au un aliat in fata colicilor: Infacol, ideal pentru calmarea colicilor la bebelusi, un produs ce poate fi folosit inca de la nastere. Simeticona face din Infacol un excelent antiflatulent, prevenind acumularea excesiva de bule de gaze in intestine si calmand durerea cauzata de acumularea gazelor. Infacol nu contine zahar, alcool sau coloranti si are un gust natural, placut, de portocale. Este usor de folosit si, mai ales, usor de dozat, datorita pipetei cu care este prevazut.
