O veche legenda ruseasca spune ca un print de o frumusete rara era iubit de catre fiica unui imparat bogat, insa printul iubea o alta fata, fiica unui taran sarac. Pentru ca nu suporta ideea de a fi respinsa, fata imparatului merse la o vrajitoare care locuia intr-o coliba din inima padurii si ii porunci sa faca o licoare magica, o vraja puternica, orice era posibil numai ca printul sa fie numai al ei, pe vecie. Dupa ce vazu in globul ei de cristal cat de mare si de sincera era iubirea printului pentru fata taranului, vrajitoarea incerca sa o convinga pe fata de imparat ca nu e nimic de facut atunci cand iubire nu exista.
Furioasa ca vrajitoarea nu vru sa faca ceea ce ii poruncise, fata incepu sa amestece la intamplare toate licorile pe care le-a gasit, convinsa fiind ca astfel va face ea insasi licoarea care il va determina pe print sa o iubeasca. Dupa ce l-a chemat la palat si l-a convins sa ciocneasca un pahar de vin cu ea – vin in care turnase jumatate din licoare –, printesa a asteptat, cu inima saltandu-i de bucurie, sa primeasca primul „te iubesc” si sa fie ceruta de sotie de catre mult-iubitul ei print. Din pacate, asteptarea printesei s-a terminat asa cum nici macar nu si-a imaginat vreodata, printul s-a transformat intr-un copac falnic si elegant. De suparare, printesa bau ea insasi cealalta jumatate din licoare si se transforma in urzica, astfel ca cine dorea sa ajunga la frumosul mesteacan si sa-l atinga, nu putea trece din cauza acestei plante. De atunci si pana acum, padurile s-au umplut de mesteceni, dar si de urzici, semn ca povestile de iubire dainuie in timp.
Asadar, mesteacanul, frumos, elegant, asa cum numai un print al padurii ar putea fi. Creste falnic si misterios, melancolic, in padurile din zonele de deal si munte, acoperit de tunica alb-argintie care ii sporeste aura de mister. Oamenii de stiinta l-au numit Betula alba, in timp ce in popor i se spune mesteacan si poate atinge varsta de 100 de ani. Datorita calitatilor sale curative, mesteacanul este cunoscut inca din Evul Mediu, cand avea reputatia de copac sfant si viu. Nu exista parte a mesteacanului care sa nu aiba reale beneficii pentru sanatate. Astfel, atat frunzele, mugurii, scoarta, dar mai ales seva sunt utilizate inca din cele mai vechi timpuri pentru ameliorarea sau chiar tratarea a numeroase afectiuni.
Infuzia de muguri de mesteacan, preparata din 200 g muguri la un litru de apa si lasata la foc mic sa scada pana la jumatatea cantitatii, este benefica in afectiuni renale, cardiace sau reumatismale, dar si in afectiuni ale pielii. Aceasta infuzie are si un rol de ameliorare a celulitei, dar si de reducere a colesterolului. Tot din muguri se prepara si o tinctura cu un rol intern de protejare a activitatii cardiace si extern de tratare a unor afectiuni dermatologice.
Pentru a reduce transpiratia excesiva, se prepara o infuzie din frunze de mesteacan, 30 g la un litru de apa, administrat seara, inainte de culcare. Aceasta infuzie este benefica si in cazul ulcerelor sau ca ajutor in combaterea hepatitelor.
O importanta deosebita asupra sanatatii noastre o are seva de mesteacan, recunoscuta inca din cele mai vechi timpuri pentru calitatile sale vindecatoare. Astfel, terapiile cu seva de mesteacan, facute de cel putin doua ori pe an, au rol de detoxifiere a organismului, de stimulare a imunitatii, de reglare a metabolismului. Seva de mesteacan, recoltata in lunile aprilie si mai, reprezinta un adevarat medicament minune pentru revigorarea intregului organism, fiind bogata in vitamine si minerale, esentiale in indepartarea starilor de astenie sau a starilor prelungite de stres si oboseala, asigurand buna functionare a organelor interne, in special al ficatului si a rinichilor. In Antichitate, seva de mesteacan era considerata un elixir sfant, trimis de catre zei din cer pentru a le conferi muritorilor o forta mai mare. Astazi, cand oamenii de stiinta au analizat pe indelete seva de mesteacan, utilizarile acesteia acopera un spectru destul de variat de afectiuni, incepand de la afectiuni renale, cardiace si vasculare, reumatismale, pentru combaterea unor alergii, a ulcerului sau pentru protejarea oaselor.
Pe langa toate acestea, mesteacanul este folosit si in industria cosmetica, in fabricarea de sampoane pentru indepartarea matretii sau pentru refacerea structurii firului de par. In trecut, femeile obisnuiau sa isi clateasca parul cu infuzie de frunze de mesteacan pentru a-i reda sanatatea si stralucirea. Seva de mesteacan, de preferat in stare cat mai proaspata (ea se poate folosi si daca este tinuta la congelator, insa unele proprietati se pierd), are o actiune eficienta in combaterea ridurilor, folosita ca masca, o data pe saptamana.
Dincolo de aspectele acestea care tin de proprietatile curative ale acestui arbore, cine s-a plimbat macar o data printr-o padure de mesteceni, a simtit farmecul special conferit de postura si hainele elegante ale mesteacanului, insa i-a intuit si inegalabila melancolie. (Rodica Puscasu, Foto: Stock.XCHNG)
