Pana nu demult, volbura era pentru mine doar o buruiana de cosmar, de care nu mai scapam din gradina, o planta cataratoare si taratoare, cu o crestere rapida, care sufoca plantele cultivate si saraceste solul de substantele nutritive. Planta este intalnita in zona de campie si de deal, ca buruiana de culturi, pe pajisti sau pe marginea drumurilor. Denumita popular rochita-randunicii, planta are flori sub forma de trompeta, cu diametrul de 1-2,5 centimetri, albe sau roz pal, cu cinci dungi radiale mai inchise la culoare.
Desi acestei plante ii sunt cunoscute in principal partile negative, am sa fac unele precizari despre numeroasele ei beneficii, multe descoperite inca din Antichitate. Volbura este leac in tratamentul unor afectiuni precum dischineziile biliare, constipatiile sau tusea. Ceaiul de volbura poate fi folosit si pentru tratarea abceselor. Frunzele proaspete de volbura pot fi utilizate extern pentru arsuri, furuncule sau diverse rani. Ceaiul de volbura se prepara dintr-o lingura de planta maruntita, la o cana de apa clocotita. Se folosesc tulpina, frunzele si florile, uscate in prealabil, in strat subtire.
Tinctura din volbura se obtine punand la macerat 20 de grame de planta uscata si macinata, in 100 mililitri alcool de 70 de grade. Amestecul se filtreaza dupa zece zile. Consumul acestei plante este contraindicat femeilor insarcinate si celor care alapteaza, persoanelor care sufera de apendicita sau colita. Plantele au fost folosite dintotdeauna de catre oameni pentru alinarea suferintelor. Insa acestea nu trebuie consumate la intamplare! Indicat ar fi sa consultati sfatul unui medic! (Oana-Nicoleta Rosu, Foto: Wikipedia)
