Dovleacul urias nu e numai o poveste frumoasa. In tara noastra, cel mai mare a fost recoltat acum doi ani intr-o ferma buzoiana si cantarea 122 de kilograme. Dar cel mai mare dovleac din lume cantarea 861 kg si a fost recoltat de un american in varsta de 76 de ani, care l-a vandut cu 11.500 de dolari. Credem ca povestile sunt de cand lumea si pamantul, dar uneori primim indicii surprinzatoare despre timpul scurs de la aparitia lor pe lume.
Iata, de exemplu, povestea Cenusaresei, careia nasa ei, zana cea buna, i-a facut o trasura dintr-un… dovleac. Fratii Grimm s-au inspirat dintr-o poveste nu mai veche de 400 de ani, pentru ca originile dovleacului sunt americane. La el „acasa”, in America Centrala, dar mai cu seama in Mexic, dovleacul inca mai poate fi gasit in natura salbatic, necultivat, intinzandu-si vrejurile – ca niste liane – peste tot, inlantuind arbori si imbratisand arbusti. Fireste, nu lipseste din cultura mare, unde il gasim in peste 200 de specii diferite. Cele mai vechi seminte de dovleac descoperite in America au 8.000 de ani. Dar nu povestea lor a facut inconjurul lumii, ci a unora mai tinere, care s-a dovedit ca nu aveau decat… 800 de ani.
Dovleacul urias… redivivus
Descoperirea arheologica realizata in timpul unor sapaturi din Rezervatia Primei Natiuni Menominee din statul Wisconsin este de-a dreptul surprinzatoare prin faptul ca aduce o noua viziune asupra agriculturii si a istoriei acesteia. In timpul sapaturilor, arheologii au descoperit o oala veche datand de opt secole… Pana aici nimic nu pare sa fi fost neobisnuit pentru echipa de arheologi. Insa ceea ce se afla in interiorul acestei oale i-a uimit chiar si pe acestia.
Vasul, extrem de valoros din punct de vedere arheologic, ascundea in interior… seminte. Ineditul descoperirii a starnit curiozitatea studentilor care au participat la proiectul arheologic. Curiosi sa afle ce secret ascundeau aceste seminte, au decis sa le planteze. Dupa cateva zile, din pamant au iesit… plantutele firave de dovleac. Iar pe masura ce cresteau, faceau floare si fruct, s-a dovedit ca nu erau orice fel de dovleci, ci un soi gigant, care disparuse de secole.
Dovleacul de poveste a primit numele Gete-okosomin, in traducere marele si batranul dovleac. Amerindienii numeau dovleacul sqoutm squash, de unde si denumirea preluata de colonisti: squash. In Mexic, semintelor de dovleac li se spune pepita. Iar in expresia pepita de calabaza, acest cuvant s-ar traduce prin samanta mica de bostan. Aceasta descoperire este cu atat mai importanta cu cat redeschide o pagina de istorie a agriculturii stravechi, care se baza pe cresterea speciilor pretioase de legume si fructe, cu calitati native, a caror capacitate de conservare era foarte mare.
Multi oameni nu stiu acest lucru, dar multe dintre alimentele noastre traditionale au fost inlaturate, in mare parte datorita abordarii industriale a agriculturii moderne, care pune accent pe organismele modificate genetic. De aceea Gete-okosomin este ceva de sarbatorit. De fiecare data cand cineva creste cu succes Gete-okosomin si salveaza semintele este o victorie pentru omenire, afirma unul dintre cercetatorii acestei specii supravietuitoare de dovleac.
Gratie unor oameni care apreciaza si depun eforturi pentru a pastra nealterate unele specii de plante uitate sau aflate pe cale de disparitie, aceasta specie de dovleac mamut a fost salvata, prin conservare si recultivare, din dorinta de a nu i se pierde urma pentru a doua oara. Studiile arata ca dovleacul – in toate varietatile lui – este una dintre cele mai cultivate plante de pe glob. Conquistadorii spanioli, afland de calitatile lor extraordinare pentru sanatate, dar si pentru alimentatie, i-au considerat adevarate… pepite de aur. Daca stam bine sa ne gandim, erau si dintre cele mai usor de transportat plante descoperite pe noul continent. Nu trebuia decat un saculet in care sa pui semintele diferitelor specii.
Puteti citi continuarea pe www.antenasatelor.ro
