Macaroane milaneze… ca-nainte de 89! Nu cred ca pe vremea „Epocii de Aur” sa fi fost vreo criza la macaroane. Rudimentare si grosolane, erau totusi gustoase atata vreme cat mesenilor le erau straine spaghetele, penele sau rigatoni de astazi. In perioada comunista, pe langa cartofi si varza, macaroanele erau ingredientele de baza ale meselor de zi cu zi. Sa nu ma banuiti de nostalgii… dar retetele astea fac parte din istoria noastra culinara. Asa ca se cuvine sa recapitulam, din cand in cand.
De regula, macaroanele le mancam sub forma de budinca. Branza de casa, lapte si oua de tara de la bunici si unt cumparat de la o „cunostinta”, care-l aducea la calup, invelit in plastic. Era gras, de o culoare galbena, care mi se parea nefireasca (constrastand puternic cu albul margarinei cu care ungeam sandvisurile pentru scoala) si foarte tare.
Macaroane – cateva idei de retete
Ei bine, pentru un pachet mai zdravan de macaroane (cam 700 de grame) erau necesare cam un sfert de kilogram de parizer (sau alt mezel, dupa posibilitati), o jumatate de litru de sos tomat, 250 g unt (care putea fi inlocuit cu margarina, in caz de necesitate culinara). Mai intai, se calea in o parte din cantitatea de unt parizerul tocat, turnandu-se si sucul de rosii.
Unele gospodine mai adaugau si o ceapa-doua, pentru gust, si poate putin usturoi. Intr-o tava unsa bine cu restul de unt se puneau macaroanele fierte, compozitia de parizer cu sos si se lasau in cuptor, avand grija sa se intepeneasca bine usa cuptorului, folosind ustensile improvizate (ca un facut, nu cred ca am vazut in acea vreme vreun cuptor care sa nu fie „dotat” cu un dop de pluta, ca sa nu rasufle si sa se lase copturile). In unele carti de bucate insa gospodinele erau indemnate sa pregateasca pentru familie macaroane milaneze.
Daca oricum nu vor putea sa viziteze orasul italian, macar sa-l guste bucata cu bucata. Apropo – umbla o vorba-n epoca aceea: cartile de bucate erau cele mai grozave carti de fictiune ale vremii! Insa reteta care urmeaza nu are nimic fictional in ea. Doar numele, caci cei din Milano n-ar fi gatit niciodata macaroanele asa…
Macaroane milaneze (reteta)
500 g ciuperci proaspete sau conservate, 200 g sunca (cea mai buna era cea de Praga, dar mergea si cea presata, la conserva), 200 g cascaval, 200 g unt, o jumatate de litru de sos tomat si, fireste, macaroanele, tot vreo 700 de grame. Cantitatile erau suficiente pentru a pregati zece portii, luandu-i astfel in calcul si pe vecinii pofticiosi care adulmecau pe la usi. Ciupercile taiate lamele erau inabusite in unt, adaugandu-se apoi sunca tocata, sosul tomat si condimentele. Se radea deasupra cascaval ras si se mancau repede-repede.
Sursa: Antena Satelor
(Simona Lazar, Antena Satelor)
