Cu o structura tetraedrica din silicon si oxigen, cuartul are nenumarate varietati, dintre care unele sunt considerate pietre semipretioase. In Europa si Orientul Mijlociu, a fost cea mai utilizata piatra semipretioasa pentru realizarea bijuteriilor, a unor obiecte decorative sculptate sau inscriptionate – de la diverse figurine si vaze pana la vesela. Irlandezii il numesc grian cloch, adica piatra soarelui, si l-au folosit in mod regulat pentru impodobirea mormintelor celor dragi. Practic, cuartul a fost, in Europa, echivalentul jadului folosit din cele mai vechi timpuri in Extremul Orient si in America precolumbiana. Iar obiecte valoroase din cuart s-au facut cam pana pe la mijlocul secolului al XIX-lea, cand a inceput sa iasa din moda.
Numele provine din germanul quarz, care se pare ca vine din termenul germanic arhaic twarc, care ar fi insemnat dur, tare. Altii sustin ca originea este cuvantul saxon querkluftertz, care inseamna minereu cu nervuri incrucisate.
Vechii istorici greci considerau cuartul ca fiind un fel de apa inghetata care a ramas sub forma de gheata o mare perioada de timp – numele de cristal provenind din termenul grec kristallos, care inseamna gheata. Unul dintre argumentele era acela ca acest minereu se gasea in Alpi, in zone apropiate de ghetari, dar nu si in muntii vulcanici. De asemenea, pe vremea romanilor din cuart se ciopleau niste sfere care erau folosite la racorirea mainilor.
In secolul al XVII-lea, Nicolas Steno a deschis, prin studiile sale, calea catre cristalografia moderna, descoperind ca orice cristal de cuart, oricat de distorsionat ar fi fost, avea fetele prismei lungi la un unghi perfect de 60 de grade, iar proprietatile piezoelectrice ale cuartului au fost descoperite de Pierre si Marie Curie in 1880.
Varietati de cuart
In general, in natura, cuartul se gaseste in combinatie cu alte minerale. Cuartul pur, numit si cristal de stanca, nu are culoare, fiind transparent sau translucid, si se preteaza foarte bine la cioplire. Exista insa multe varietati colorate: citrinul, cuartul roz, ametistul, cuartul fumuriu, cuartul laptos etc., iar alte varietati (care de multe ori contin si alte minerale) au benzi colorate diferit, ca agata, sardul, onixul, carneolul, heliotropul sau iaspisul.
Gama de nuante a citrinului se intinde de la galben pal pana la cafeniu. Citrinul natural este foarte rar – ceea ce se comercializeaza sunt acest nume este de fapt ametist sau cuart fumuriu tratat la temperaturi foarte mari. Cel mai mare producator de citrin este Brazilia (zona Rio Grande do Sul). Uneori citrinul se gaseste laolalta cu ametistul in acelasi cristal, care poarta numele de ametrina. Traditional, citrinul este piatra celor nascuti in noiembrie.
Cuartul roz prelucrat are o gama de nuante de la roz pal pana la rosu intens, care se datoreaza urmelor de titan, fier si mangan din masa pietrei. In stare naturala, cuartul roz se gaseste foarte rar, iar culoarea se datoreaza urmelor de fosfati si aluminiu. Un lucru interesant este ca nuanta roz devine mai pala la lumina. Primele cristale roz au fost descoperite in Maine, S.U.A., dar acum cele mai multe provin din Brazilia.
Ametistul este un cuart foarte popular, cu o nuanta purpurie care merge de la deschis, luminos pana la intunecat.
Cuartul fumuriu e gri, translucid, care merge de la o transparenta aproape completa pana la un gri-maroniu aproape opac sau chiar pana la negru.
Cuartul laptos poate fi gasit aproape peste tot. Culoarea alba se datoreaza, se pare, inserarii unor molecule de gaz sau alt lichid in timpul formarii cristalului.
Importanta este insa si iscusinta maestrilor bijutieri care, combinand diferite varietati de cuart, pot realiza bijuterii de la care cu greu iti poti lua ochii…Bijuterii cu diferite tipuri de cuart, realizate in stiluri fascinante, puteti gasi la magazinele You&Me, un nume in domeniul bijuteriilor cu pietre semipretioase.
