In traditia populara, ziua de 24 iunie, care in calendarul ortodox marcheaza Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul, este cunoscuta sub numele de Sanziene sau Dragaica. Este sarbatoarea care marcheaza inceputul verii, pentru ca pe 21 iunie are loc solstitiul de vara.
Pe 21 iunie, Soarele se afla pe bolta cereasca in cel mai inalt punct deasupra Ecuatorului. Pe pamant, este ziua cea mai lunga si noaptea cea mai scurta. In aceasta perioada magica a anului, orice muritor care bate la vamile vazduhului poate sa intre in Imparatia Cerurilor purtand pe cap o coronita impletita din flori galbene sau avand in mana un fir de sanziana. Noaptea de Sanziene este una cu adevarat fantastica: o noapte a focurilor de vara, care se inalta in vazduh, pentru ca este vara atat pe pamant, cat si in cer.
Sanzienele, florile Sfantului Ioan sau Doamnele Florilor sunt flori de camp, de culoare galben aurie, pline de polen, cu un parfum puternic de fan si miere. La cea mai mica atingere, din florile de sanziene se scutura o ploaie fina de aur. Sunt florile solstitiului de vara, iubitoare de soare, cu o viata scurta, de numai doua-trei saptamani, atat timp cat astrul zilei se afla la apogeu. Parfumul sanzienelor nu seamana cu al nici unei alte flori si, totusi, are ceva din mireasma fiecareia dintre ele.
In acelasi timp, traditia populara asociaza Sanzienele si imaginii unor fapturi ireale, luminoase, frumoase si binefacatoare. Spre deosebire de iele, sanzienele sunt zane bune. Se spune ca in timpul zilei torc fuioare usoare, de vant si ca noaptea iau chip de craiese cu par auriu si rochii albe de abur, ce danseaza sub razele lunii prin gradini, cantand in vazduh, cu glasuri de o frumusete nemaiauzita. Pentru ca sunt din alta lume si sunt atat de frumoase, o vorba din batrani zice ca cine le vede nu le crede si cine le-aude nu le raspunde.
La trei zile dupa solstitiul de vara, adica pe 24 iunie, de Sanziene, ziua incepe deja sa scada. Incet-incet, intreaga vegetatie isi pierde din seva, aroma si putere. De aceea, ultima si, de fapt, cea mai buna zi din an in care se culeg plantele vindecatoare este de Sanziene. Potrivit traditiei, incepand cu noaptea de Sanziene, Fata Padurii, stapana absoluta a plantelor de leac, rupe varfurile florilor, luandu-le puterea.
In satele in care se mai pastreaza obiceiurile din mosi-stramosi, sarbatoarea incepe inca din ajun, dupa-amiaza. Fetele tinere pornesc in grupuri sa culeaga florile galbene de pe campuri. Coronitele impletite sunt inchinate soarelui, apoi asezate pe cap. Acasa, fetele ofera coronite tuturor membrilor familiei. Inainte de asfintit, fiecare dintre ele isi arunca propria coronita pe acoperisul casei, pentru a afla cat de repede se vor casatori si cu cine, in functie de semnele pe care Sanzienele le vor lasa pe flori, in timpul noptii.
De-a lungul anului, exista mai multe nopti ale focurilor, insa nici una nu are incarcatura simbolica a noptii de Sanziene. In zone precum Maramuresul, dupa caderea intunericului, copii, flacai si barbati cu faclii in mana se aduna pe dealuri, oferind un spectacol de sunet si lumina. Este un adevarat concurs: cine are focul cel mai viu, care sat are cei mai multi flacai ce se intrec in rotirea facliilor, cine e cel mai priceput sa scoata cat mai multe scantei. Sarbatoarea se prelungeste pana in zori, cand toti se intorc la casele lor, cu multa bucurie in suflet. (Foto: Flickr)
