Mosii de vara reprezinta o sarbatoare precrestina care precede Duminica Rusaliilor (sambata inaintea Rusaliilor) si care face parte din vechiul cult al Mosilor si stramosilor. Conform lui Romulus Vulcanescu (Mitologie romana), poporul roman a pastrat un cult complex (domestic, comunitar, funerar, sarbatoresc si ludic) acestor mosi si stramosi, mentinut prin transmiterea din generatie in generatie, pana la inceputul secolului XX. Intre comunitatea viilor si a mortilor s-a pastrat o permanent legatura in viata poporului roman, prin pomelnice, praznice, pomeni, sambete ale mortilor si sarbatori funerare. Conform etnografului si folcloristului roman Simion Florea Marian, cultul mosilor la romani cuprinde pomeni si jertfe aduse acelor morti care s-au identificat cu destinele comunitatilor.
Cultul mosilor si stramosilor cuprindea 19 zile traditionale: Mosii de Craciun, Mosii de iarna, Mosii de paresimi, Mosii de Florii, Mosii de Joia Mari, Mosii de Pasti, Mosii de Sangeorge, Mosii de Ispas, Mosii de Rusalii, Mosii de Rusitori, Mosii de Sanziene, Mosii de San-Petru, Mosii de Santilie, Mosii de Schimbarea la Fata, Mosii de Santa Maria, Mosii de Ziua Crucii, Mosii de San Medru, Mosii de Martisor, Mosii de Corastra. (Romulus Vulcanescu, Mitologie romana, Editura Academiei, 1985, Bucuresti, p. 326).
Mosii de vara – obiceiuri si traditii
Mosii de vara, tinuti in sambata Rusaliilor, sunt unul dintre cele mai importante momente ale cultului mortilor. Inainte se credea ca sufletele mortilor, dupa ce au parasit mormintele in Joia Mare si au zburat slobode timp de 50 de zile, se intorc in lumea subterana in sambata Rusaliilor. Pentru ca aceasta reintoarcere sa se desfasoare fara incidente, oamenii savarseau rituri de induplecare si de imbunare a spiritelor mortilor: impodobeau gospodariile si mormintele cu ramuri de tei si faceau pomeni fastuoase, practici ce s-au pastrat pana astazi.
Sarbatoarea este tinuta in special de femei care aduna din timp cele necesare pentru pomenirea mosilor si de impartit la rude, vecini si saraci. In prezent sarbatoarea Mosilor de vara este increstinata, traditiile si obiceiurile sale fiind combinate cu traditiile de Rusalii, iar darurile care sunt destinate mosilor se sfintesc.
Darurile sunt duse la biserica intr-un cos de rachita, cu toarta, pe care se pune un servet cusut cu motive nationale sau un prosop nou, peste care se asaza cele necesare: o sticla de vin langa coliva, prescura, capetel, lumanari, tamaie. O parte din coliva de pe fiecare platou este taiata (luata) de dascal (de cantaret) si ramane la biserica. In biserica mai raman, pe langa coliva, prescura si capetelul. Fiecare femeie merge cu un pomelnic in fata altarului, dandu-l preotului, cu o suma de bani, spre a citi, in timpul slujbei, acest pomelnic, cu numele mortilor ei.
Dupa ce se termina slujba, femeile merg la cimitir, unde preotul si dascalul, unul pe o parte a cimitirului, celalalt pe cealalta, vin la fiecare mormant. Femeile intre timp au aprins lumanarile la capul celui decedat. Fiecare femeie aprinde lumanari la mormantul mortilor sai, pune flori si tamaiaza. Fiecare femeie, langa mormantul mortilor sai, da sticla cu vinul sfintit preotului sau dascalului, care, in timp ce se roaga, stropeste cu el mormantul. In timp ce preotul stropeste mormintele cu vin, clopotul bate incontinuu. Fiecare femeie aprinde lumanari la mormantul mortilor sai, pune flori si tamaiaza.
Intrucat ritualul de pomenire are loc mai ales in cimitire, mormintele sunt curatate si impodobite din timp, iar lumanarile ard intreaga perioada in care se desfasoara ceremonialului de pomenire. Impacarea sufletelor mortilor si intoarcerea lor fara incidente in morminte depinde de bogatia ofrandelor (pomenilor) si de respectarea ritualului. Ajunse acasa, femeile impart la saraci, la vecini si rude cele pregatite in acest scop: colaci, alimente, oua, dulciuri si vasul in care se pun acestea.
Cand se impart oale de pamant sau strachini, la Mosii de vara, se leaga de toarta buchetele de flori sau cirese si sunt umplute cu lapte, vin sau apa. De Mosi nu se consuma deloc bauturi alcoolice. Cultul stramosilor, prin pomana colacului ritualic si a primelor fructe se imbina cu obiceiul culinar al placintei cu poame (cirese, visine, capsuni), cand finii veneau la casa nasei si a moasei lor, cu prima ofranda a lui Ciresar, ca legatura a nasterii cu prima recolta de fructe. (Foto: ziarullumina.ro)
Traditii si obiceiuri identificate si promovate in cadrul campaniei de comunicare online Cultura si tainele painii, derulate de Russenart Communications si Gold Maya.
