Am inceput excursia din Masivul Piatra Mare pe un traseu pe care nu mai urcasem de anul trecut. Traseul porneste de la DN 1, undeva la intrare in Timisul de Sus, dinspre Brasov. Am fost motivat in alegerea facuta de faptul ca acest frumos colt de rai ramas putin perturbat de piciorul omului sau, ca sa fiu mai exact, de Regia Silvica Sacele. Urmeaza sa fie transformat, refacut si dotat cu tiroliene si nu mai stiu ce alte ciudatenii din primavara, la fel cum s-a intamplat si cu Canionul 7 Scari. (Regia silvica locala nu mai stia de unde sa mai faca bani ca sa acopere costurile lemnului lipsa de pe langa Brasov.)
Canionul 7 Scari a devenit sursa interminabila de bani pentru regia Sacele, care are o taxa de trecere sau „vizitare” de 10 lei de adult. Acesta este si dotat cu o tiroliana lunga de aproximativ 1,8 km, lucru ce vine in detrimentul paradisului natural 7 Scari – Piatra Mare, devenit victima colaterala in slujba banului rezultat din potentialul turistic. Cred ca sloganul Regiei Silvice Sacele ar suna cam asa: Frumusetea Naturii ne ajuta sa spalam creierul turistilor, in mare parte de capitala, care in numar foarte mare vor cotiza la sacul nostru fara fund si vor stabili un nou obiectiv pe harta Vaii Prahovei.
Asadar, cu multa hotarare am pornit ascensiunea spre canionul Tamina pana sa se instaleze iarna pe meleagurile brasovene. Peisajul este foarte frumos, cu o urcare temperata pe poteca, prin padure, pe un traseu marcat foarte bine. Dupa aproximativ o ora si vreo patru intersectari cu drumul forestier Tamina, care urca pana la fosta cabana a regiei padurii, am ajuns la intrarea in canion. Inainte de a cobori spre stancile taiate superb de apele Pietrei Mici, am decis sa ne cataram pe stanca la poalele careia serpuieste apa. Traseul nu e greu, dar presupune multa atentie deoarece nu este asigurat cu parapeti sau lanturi, asa ca simteam cum ne atrage prapastia, si din stanga, si din dreapta. Catararea a meritat insa, deoarece de sus ne-am simtit stapani pe toata Valea Prahovei.
Ajunsi inapoi la baza, dupa o coborare grea, dar spectaculoasa in lateralul plafonului stancos, am inceput sa ne croim drum in urcare prin canionul sapat de Piatra Mica de-a lungul miilor de ani. Apa trecea pe alocuri peste podete si scari, dar nu ne-a fost teama si am invins, lasand in urma maretia stancilor parca uitate de vreme. Am iesit deasupra canionului intr-o mica depresiune ca de basm, pe unde apa serpuia linistit ca in campie si unde am fi facut cu siguranta o baie, daca nu ne batea la usa luna noiembrie…
La urmatoarea excursie pe care o vom face in aceste meleaguri vom urca cu siguranta pana pe Varful Piatra Mare. Incantati de traseu si de toate minunile naturii intalnite pe drum, am hotarat sa revenim la Tamina cat mai curand si sa incercam sa ne bucuram de acest dar al naturii cat mai bine si cat mai avem timp… (Razvan-Constantin Ciubotaru)
{yoogallery src=[/images/stories/Dacicool/Romania_Mea/Articole/Canionul_Tamina/1]}
