N-am calatorit foarte mult pana la aceasta varsta, insa in locurile pe care le-am vizitat niciodata nu am avut sentimentul ca acel oras ma poate adopta. De multe ori am vrut sa evadez, sa las in urma orasul natal si sa incerc o viata noua intr-un alt oras, dar intotdeauna am simtit un dor cumplit de casa, uneori atat de acut, incat imi tresalta inima de bucurie doar cand vedeam o masina cu numar de Suceava… Si m-am intors de fiecare data acasa…
Sa va spun cate ceva despre Suceava… Multe s-au schimbat aici de-a lungul timpului. Cuprinsi de patima progresului, am transformat ceea ce era frumos si natural intr-un teritoriu unde zonele ce stralucesc de lux si curatenie, alterneaza cu cele in care mizeria si saracia par sa nu mai ia sfarsit.
Cu ceva timp in urma, orasul acesta impunea respect prin istoria pe care o etala… Astazi, demna statuie a lui Stefan priveste cu tristete la fast-food-ul de la poalele padurii; paradoxal, exista multi turisti care se odihnesc la terasa acestui fast-food, dar renunta sa mai urce celebrele scari prin padure, pentru a ajunge la statuia lui Stefan.
Amplasat aproape de centrul orasului, Muzeul de Istorie are si el marele dezavantaj de se invecina cu cateva terase care ii atrag pe tineri mai mult decat Sala Tronului, unde ar putea afla mai multe despre marele domnitor Stefan. Uneori cred ca orasul acesta isi ignora propria istorie in favoarea avantajelor efemere pe care le ofera progresul.
N-o sa va vorbesc despre mall-uri sau despre cladiri somptuoase, cu arhitecturi fine… Prefer sa va vorbesc despre oameni; exista aici oameni care nu si-au uitat strabunii si adevaratele valori; zilnic intalnesc oameni care isi reiau drumul spre credinta, care se roaga la moastele Sfantului Ioan de la manastirea cu acelasi nume.
Acum, desi Dumnezeu a abatut o ploaie marunta si staruitoare asupra Sucevei, sunt deja adunati, la manastire, cativa oameni veniti de pe alte meleaguri – oameni ce au venit sa se roage pe 24 iunie, la moastele sfantului. Si daca vremea va fi la fel de capricioasa, asta nu ii va impiedica pe credinciosi sa poarte moastele sfantului pe strazile orasului. Sunt mandra de Suceava, atunci cand vad oameni veniti de la sute de kilometri departare, ca sa se roage aici, intr-una din manastirile noastre. Spre seara, insa, linistea rugaciunilor va fi spulberata de boxe uriase, amplasate in fata Casei de Cultura, unde va avea loc un concert, la care vor sarbatori tinerii, dupa stilul lor. Poate ca asa e menit sa fie… Unii sa isi doreasca liniste, altii sa debordeze de veselie si de energie; nu sunt in masura sa judec evolutia gandirii tinerilor in aceste timpuri moderne… Pot doar sa spun ca simt gustul amar al parerii de rau ca, uneori, orasul acesta isi pierde din originalitate.
Aceasta e Suceava vazuta prin ochii sufletului meu: un oras in care extremele convietuiesc, uneori in liniste, alteori in zgomot; un oras in care exista oameni cu valori diferite; poate ca e un oras ca oricare altul… Insa pentru mine este orasul natal, de suflet si nu l-as schimba nicicand pentru altul. (Rodica Puscasu)
