Craciunul reprezinta o provocare pentru crestinul zilelor noastre, care are de ales intre dobandirea darurilor trecatoare sau a celor vesnice, intre aparenta si realitate. Ne este tot mai greu sa deosebim falsul de real intr-o societate ce promoveaza atatea forme fara fond si „valori” fara continut. Societatea de consum si mijloacele mass-media ne „sufoca” in aceasta perioada cu o multitudine de „substitute”, in detrimentul spiritului autentic al Craciunului: abundenta de Mosi Craciuni comerciali, berea cu „gust de Craciun”, „spiridusii”, saniile trase de reni, targurile de Craciun, marile reduceri din magazine, megashow-urile din pietele publice.
Supermarketurile devin locul manifestarii unei febrilitati a cumparaturilor, care nu mai lasa loc pacii meditative a inimii. Toate aceste pseudovalori au scopul de a ne distrage atentia de la adevarata semnificatie a marelui Praznic al Nasterii Mantuitorului, care este o sarbatoare a sufletului si la care s-a adaugat, de-a lungul timpului, mult „ambalaj”. Nu spun ca toate acestea sunt neaparat rele; tuturor ne place sa vedem orasul impodobit, bradul de Craciun, dar sarbatorirea in acest stil postmodernist nu trebuie sa se faca in detrimentul relatiei vii cu Hristos si cu Biserica.
Adevarata semnificatie a Craciunului
Pentru noi, crestinii, Nasterea Domnului, amintirea ei in fiecare an, are rolul de a ne adresa chemarea dumnezeiasca la propria renastere, caci scris este: De nu se va naste cineva din nou, nu va putea sa vada Imparatia lui Dumnezeu. Este un prilej pentru fiecare de a ne lepada de omul cel vechi si pacatos si a ne imbraca in omul cel nou. Importanta unica a Nasterii Domnului pentru umanitate consta in faptul ca, facandu-Se Om, Fiul lui Dumnezeu afirma in modul cel mai desavarsit cu putinta valoarea omului. Dumnezeu nu se mai adreseaza omului in mod indirect, intrucat se face El Insusi si Om, fara a inceta sa fie Dumnezeu. Prapastia dintre Dumnezeu si om dispare, iar Dumnezeu afirma astfel cinstea nebanuita la care a fost chemat omul.
Craciunul si copilaria
Toate sarbatorile noastre crestine revarsa in inimi duh de mangaiere si de impacare, dar Craciunul copilariei noastre ni se pare a fi mai presus de toate. De Craciun ni se face dor de copilarie, de inocenta si bucuria senina a acelor zile de basm, cu vers duios de colinde, cand Pruncul Iisus, Sfanta Fecioara si ostile ingeresti faceau parte din familia noastra. Sunt amintiri dragi sufletului nostru, in special pentru cei care au copilarit in satele din Tara Fagarasului, unde se intra la biserica dis-de-dimineata. Infrigurati, dar fericiti, cu hainutele noastre simple, care nu erau de firma, cu bunica de manuta, ne adunam la slujba cu totii, de la mic la mare, si stiam sa ne pretuim, bucurandu-ne unii pe altii. Traiam intens intelesul sarbatorii, intr-o comuniune deplina si in sufletele noastre era mereu un strop de dumnezeire.
A venit si anul acesta vremea colindelor; o noua generatie de copii cu glasuri cristaline ne vor vesti: Praznic luminos, stralucind frumos. Tara Fagarasului este bogata in traditii si obiceiuri stravechi legate de acest mare Praznic. Cei mai in varsta isi amintesc cum, incepand de la Sfantul Nicolae, se adunau in cate o casa si repetau colindele din mosi-stramosi. Era perioada anului cea mai frumoasa, caci se pregateau intens, ca apoi fiecare familie sa fie cercetata, colindata.
Bucuria duhovniceasca a Sarbatorii
Un crestin adevarat invata sa priveasca dincolo de stralucirea artificiilor si de fastul vitrinelor impodobite, care sunt atat de efemere! Insasi scena Nasterii contrasteaza cu orice lux si bogatie: Ieslea cea saracacioasa a fost a Domnului casa. Acea iesle a adapostit in interiorul ei ceva mai mare decat intreaga noastra lume. La Craciun, o lume noua s-a coborat odata cu Iisus intr-un umil adapost, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica!
Sa ne reamintim ca nu valoarea materiala, laicizata, a Craciunului este cea care conteaza, ci cea spirituala. Haideti sa facem cu totii un efort pentru ca, in timpul care a ramas pana la Marele Praznic, sa intensificam activitatea spirituala: sa inmultim rugaciunea, postul, milostenia si faptele bune, sa se spovedim si impartasim. Domnul ne cere putina nevointa, ca prin nevointa sa ajungem la bucurie. Pe toti cei care mai au inca parinti pe pamant, nu in gand ii indemn sa ii cerceteze si sa ii bucure in aceste zile, in care nimeni nu doreste sa fie singur. Este momentul sa le fim recunoscatori celor care, cu truda si nesomn, au muncit sa le fie copilul cu o treapta mai domn.
Fie ca va impodobiti casele sau nu, va doresc sa va innoiti sufletele, dobandind simtaminte mai reale decat lumea in care suntem calatori pentru o vreme. Craciunul incepe cu adevarat in inimile noastre! Hristos S-a nascut cu trupul numai o data, la Betleem, dar duhovniceste Se naste permanent in inimile noastre, prin Biserica, prin rugaciune, prin Sfanta Liturghie si prin Sfintele Taine. Caci pestera din Betleem s-a transformat in nenumarate biserici crestine, raspandite astazi in toata lumea. Ieslea in care a sezut Hristos este inlocuita astazi cu Sfintele Altare, in care se savarseste Sfanta Liturghie.
Sa-I facem Pruncului Iisus loc sa se nasca in inimile noastre, cu harul si puterea Lui! La ce ne-ar folosi oare daca S-ar naste de o mie de ori in Betleem, dar n-ar avea unde sa-Si plece capul in inimile pe care Le-a zidit pentru El? (Claudiu Paun)
