Anual, la 1 ianuarie, Biserica Ortodoxa il sarbatoreste pe Sfantul Vasile cel Mare, una dintre cele mai mari personalitati ale lumii crestine, un mare invatat, un ascet cu inalta viata duhovniceasca, un vrednic episcop si un mare filantrop. In calendarul ortodox, Sfantul Vasile cel Mare mai este praznuit si la 30 ianuarie, cu ocazia sarbatoririi Sfintilor Trei Ierarhi, alaturi de Sfantul Grigorie Teologul si Sfantul Ioan Gura de Aur. Inca din timpul vietii sale pamantesti, Sfantul Vasile s-a bucurat de o cinstire deosebita din partea credinciosilor, bogata sa activitate pe plan teologic, pastoral si social conferindu-i supranumele de cel Mare.
Sfantul Vasile cel Mare s-a nascut in jurul anului 330, in Cezareea Capadociei, intr-o familie evlavioasa. Parintii sai au adus pe lume zece fii (dintre care noua au trait) si o fiica, Macrina. Dintre acestia, cinci au devenit sfinti: Vasile, Grigorie de Nyssa, Petru al Sevastiei, Navcratie si sora lor, Macrina. De asemenea, parintii lor, Vasile si Emilia, sunt cinstiti ca sfinti.
De la o varsta frageda, Sfantul Vasile a primit o educatie crestina aleasa. Primul dascal i-a fost chiar tatal sau, retorul Vasile, apoi si-a continuat studiile sub indrumarea filosofilor din epoca, in Cezareea natala, mai tarziu la Constantinopol si, in cele din urma, la Atena. In capitala elina l-a avut coleg si s-a imprietenit cu Sfantul Grigorie de Nazianz, care obisnuia sa spuna: Cunosteam numai doua drumuri: unul care ducea la biserica, …altul care ducea la scolile publice ce ne invatau stiintele.
In jurul anului 355, Sfantul Vasile cel Mare s-a intors in Cezareea Capadociei, unde s-a dedicat, un timp, retoricii. Apoi s-a botezat, a renuntat la lumea laica si a intrat in monahism, impartindu-si averea celor saraci. Pentru a intelege mai bine tainele vietii monahale, Sfantul Vasile cel Mare a calatorit in Siria, Palestina, Egipt si Mesopotamia. La intoarcerea din acest pelerinaj, in anul 358, alaturi de manastirea de maici intemeiata de sora sa, Macrina, Sfantul Vasile a pus bazele unei manastiri de calugari, cu viata de obste. Din aceasta perioada dateaza si lucrarea Regulile vietii monahale, mari si mici, ale carei principii sunt urmate si astazi in manastirile ortodoxe. Impreuna cu prietenul sau, Grigorie de Nazianz, Sfantul Vasile cel Mare a elaborat o culegere de texte despre frumusetea vietii spirituale, cunoscuta sub numele de Filocalia. Titlul lucrarii deriva din limba greaca si se talmaceste ca iubire de frumos.
Sfantul Vasile cel Mare a fost hirotonit preot in anul 364, iar sase ani mai tarziu a devenit episcop al Cezareei Capadociei, functie pe care o va detine timp de noua ani, pana la trecerea sa la cele vesnice, la 1 ianuarie 379, cand a rostit cuvintele: Doamne, in mainile Tale imi dau sufletul meu.
De-a lungul intregii sale vieti, Sfantul Vasile cel Mare s-a remarcat prin opera sa filantropica. Dovada stau numeroasele institutii de asistenta sociala pe care le-a infiintat in Cezareea Capadociei. Printre aceste institutii se numara un azil, o casa pentru reeducarea fetelor decazute, mai multe scoli si chiar un spital pentru leprosi. Intreaga opera filantropica a Sfantului Vasile cel Mare este cunoscuta sub numele generic de Vasiliada. Sfantul Vasile cel Mare a impus ca regula ospitalitatea pentru straini in manastiri, dar cu conditia sa nu fie tulburate linistea si duhul in rugaciune. Printre faptele bineplacute lui Dumnezeu, pentru care Sfantul Vasile a fost supranumit cel Mare, se numara si aceea ca se purta cu bunatate fata de cei rataciti din calea adevarului, rugandu-se pentru ei cu lacrimi.
Mostenirea teologica lasata de Sfantul Vasile cel Mare cuprinde opere dogmatice, ascetice si exegetice, cuvantari, canoane si o Liturghie care-i poarta numele. Liturghia Sfantului Vasile cel Mare este savarsita de zece ori pe an, inclusiv la 1 ianuarie. Sfantul Vasile cel Mare a scris si o lucrare speciala pentru educatia tinerilor, intitulata Catre tineri, in care le da tinerilor sfaturi utile despre modul cum trebuie culese, apreciate si studiate frumusetile literare si filosofice din opera autorilor profani.
Incepand din anul 2000, o parte din moastele Sfantului Vasile cel Mare sunt asezate in Manastirea Trei Ierarhi din Iasi. In Bucuresti, pe Calea Victoriei, in apropierea intersectiei cu strada Gheorghe Manu (fosta strada D. Lemnea), alaturi de Institutul de Istoria Artei si peste drum de Palatul Cantacuzino – Muzeul Muzicii, se afla Biserica cu hramul Sfantul Vasile cel Mare, asezamant ce dateaza de la inceputul secolului al XIX-lea. (Oana-Ilinca Moldoveanu)
{yoogallery src=[/images/stories/Dacicool/Traditii/Romania_Crestina/Sf_Vasile_cel_Mare/1]}
